M-am pierdut. M-am pierdut pe mine, am pierdut persoana la care am lucrat atat, dar atat de multa vreme. E letal felul in care imi dau seama din cele mai subtiri contexte ce se intampla. Sau ,cel putin, in mare parte. Asta e. O respiratie. O respiratie,o clipire si-o soapta ca sa realizez ca tot ce-am facut pana acum a fost distrus total. Total,total,total. Vandalizat, dobrorat, ars din temelii pana la ultima particula de cenusa. Distrus. Si Doamne, atata timp! ATATA TIMP. Dus. Totu-i degeaba. E vreun mic lucru in lumea asta care chiar face sens? De la capat la coada, la care replica nu este O sa mor oricum. Exista vreun lucru care sa fie construit si sa ramana in picioare? Sunt frustrat si inima mi-e roasa de incapabilitatea asta pe care o acopar cu snobism sub eticheta deneimportanta. Ce nu pot face, nu mi-este bun. Si punct, am aruncat problema in sertar si-am incuiat cum trebuie. Exista vreun vis, vreo aspiratie care sa nu-mi fie imprastiata-n lume? Sau sunt un Nero si-mi arunc in flacari propria Romă? Nu stiu. Nu,stiu,nu stiu, NU STIU. Nu stiu si nu ma intreba. Asa-i, ca doar ce nu stiu nu-i demn de retinut.
Posted on: Tue, 12 Nov 2013 20:12:37 +0000