M-aş scrie-n palma ta ca un poem Cu litere de-o şchioapă sau aldine Să simţi arsura vorbei când te chem Şi când îţi strig:Îmi este dor de tine! M-aş scrie când cursiv şi când mai rar Când tremurat, când fără de sfială, Şi poate-aş fi cel mai cuminte jar Venit din aurora boreală. M-aş scrie-n palma ta ca un totem Căci eu, primordială creatură, Ştiu doar că-ţi sunt, că-mi eşti, şi că suntem Două făpturi ce nu cunoaştem ură. M-aş scrie-n palma ta ca legământ, Ca zbor celest ce nu cunoaşte moarte, Şi de-aş purta a nopţilor veşmânt Ai şti că te-aş iubi şi mai departe. Când ai dormi m-aş scrie pe obraz, Prin păr ţi-aş trece fără nicio grabă, Şi-aş înveli în nuanţe de turcoaz Iubirea mea, ca ochii tăi s-o vadă. M-aş scrie-n palma ta ca început Născut între zăpezile din tâmple Şi-aş fi unica ploaie ce-a căzut Căuşul palmei tale ca să-l umple. M-aş scrie-n palma ta, dar am uitat Ce litere mă definesc pe mine Sau n-am ştiut sau nu m-ai învăţat C-ai vrut doar tu să mă citeşti mai bine....
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 08:51:07 +0000