MANASTIREA SCHIMBAREA LA FATA - VALAAM, RUSIA CUNOSCUTA CA SI MUNTELE ATHOS AL NORDULUI. Mănăstirea Valaam a Schimbării la Faţă a Mântuitorului, cunoscută popular sub numele de Mănăstirea Valaam este o mănăstire din Biserica Ortodoxă Rusă, situată în Karelia din nord-vestul Rusiei, pe insula Valaam din Lacul Ladoga. Mănăstirea a fost un avanpost al propovăduirii Evangheliei din nordul Rusiei. În 1790, dintre vieţuitorii mănăstirii au fost aleşi cei opt misionari care au fost trimişi în Alaska, în nord-vestul Americii de Nord pentru a-i evangheliza pe indigeni, propovăduindu-le creştinismul ortodox. Acest grup de monahi îi cuprindeau şi pe Sfântul Gherman şi Sfântul Iuvenalie. Originile Mănăstirii Valaam nu sunt cunoscute cu certitudine. Situată la frontiera civilizaţiei, mănăstirea a fost atacată şi arsă adesea, zona fiind disputată între suedezi şi ruşi. Dat fiind că mănăstirea nu este menţionată în documente anterioare secolului al XVI-lea, au fost propuse diferite date de întemeiere, situate între secolele al X-lea şi al XV-lea. În tradiţia Bisericii, înfiinţarea Mănăstirii Schimbării la Faţă din Valaam este atribuită Sfinţilor Serghie şi Gherman, care au fost printre primii misionari trimişi în oraşul Novgorod în secolul al X-lea şi care ar fi întemeiat această mănăstire pe Insula Valaam de pe Lacul Ladoga, la nord de Novgorod. În secolul al XVI-lea, pe măsură ce suedezii îşi extindeau teritoriile spre est, Karelia a devenit un câmp de luptă pentru armatele suedeze şi cele ruseşti. Situată pe lacul Ladoga, Mănăstirea Valaam a fost în mijlocul acestor lupte. În 1578, călugării şi novicii au fost bătuţi până la moarte de suedezii (pe atunci) luterani. După un alt atac, mănăstirea a fost părăsită între anii 1611 şi 1715. Clădirile au fost distruse complet, iar graniţa kareliană dintre ruşi şi suedezi a fost trasată prin lac. De-a lungul secolului al XVIII-lea, mănăstirea şi-a revenit. Au fost restaurate clădirile şi reconstruite pe măsură ce mănăstirea prospera. La începutul secolului al XX-lea, mănăstirea a devenit foarte înstărită, având vreo douăzeci de schituri mici sub ascultarea sa. În 1793, stareţul Mănăstirii Valaam, Nazarie a fost însărcinat de Ecaterina a II-a să recruteze misionari pentru coloniile ruseşti din Alaska. A fost format un grup de opt călugări care au plecat din Valaam spre Alaska pe 25 decembrie 1793. În 1809, Suedia a cedat Rusiei Finlanda, care a devenit un Mare Ducat autonom. Deoarece mănăstirea era situată în acest ducat, atunci când Finlanda şi-a câştigat independenţa, în 1917, Valaamul a devenit parte a Bisericii Finlandei, biserică autonomă, parte integrantă a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. În timpul Războiului de Iarnă dintre Finlanda şi Uniunea Sovietică din 1940, călugării mănăstirii au fost evacuaţi în Heinavesi, Finlanda. La sfârşitul războiului, frontiera a fost mutată spre apus, astfel încât lacul Ladoga a intrat în componenţa Uniunii Sovietice. Călugării evacuaţi, fiind lipsiţi atunci de posibilitatea de reîntoarcere, au întemeiat Mănăstirea Noul Valaam în Heinavesi. Este singura mănăstire din cadrul Bisericii Finlandei. Odată cu risipirea comunităţii monahale şi cu includerea Lacului Ladoga în Uniunea Sovietică, clădirile mănăstirii de pe insulă au rămas nefolosite, în timp ce pe insulă a fost aşezaţi colonişti laici. Cu timpul, insula a devenit bază militară sovietică. Odată cu slăbirea restricţiilor impuse Bisericii Ortodoxe din Uniunea Sovietică odată cu anii 1980, mănăstirea a fost reactivată în 1989, iar clădirile aceteia au fost restaurate de-a lungul anilor care au urmat.
Posted on: Sat, 08 Jun 2013 19:21:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015