MINCIUNA STĂ CU POLITICUL LA MASĂ Foarte important este modul cum se caută să se ascundă multe din elementele nocive ale tehnologiei exploatare a gazelor de șist. Astfel, se vorbește că elementul principal al acestui mod de exploatare este fracturarea hidraulică. În realitate, acest procedeu de introducere a unor fluide în subteran cu presiuni foarte mari, încărcate și cu anumiți aditivi care să favorizeze dizolvarea rocilor, nu reprezintă un procedeu clasic care poate intra în categoria fracturării rocilor, ci mai de grabă de spălare/dizolvare al lor. Deci se încearcă să se prezinte în mod tendențios și eronat această tehnologie pe care vor să o utilizeze unele firme. În schimb, nu se vorbește mai nimic despre adevăratul proces de fracturare care se va face asupra pachetelor de roci printr-o succesiune de EXPLOZII ÎN SUBTERAN, explozii care duc la adevărata fracturare/fisurare a rocilor. Acest procedeu se propune a se utiliza din forajul principal vertical în mai multe foraje orizontale care vor acoperii un cerc cu diametrul cuprins între 3 și 6 km. De ce este trecut sub tăcere acest lucru. În primul rând nu problema exploziei sub aspectul modului ei de organizare a se produce, ar fi elementul dificil, ci efectul ei asupra stratului de roci. Aici nimic nu poate fi controlat pentru că formațiunile șistuase nu sunt omogene (ele sunt anizotrope în termen științific), iar fisurarea produsă în acest tip de roci reprezintă un element total necontrolabil pe toate cele trei axe: longitudinal, latitudinal și în grosime (sau pe axa înălțimilor). După producerea acestor fracturări mecanice cu efecte de fisurare, de rupere și desprindere al fragmentelor de roci, se trece la tehnologia hidraulică, care spală atât gazele de șist, cât mai ales fragmentele de roci desprinse din stat ce vor fi evacuate la suprafața solului. Ce rămâne în urma acestui proces. Cavități mari (găuri), care sunt presate de pachete imense de roci sfărâmate și necoezive care au rezultat în urma fracturării mecanice. Aceste spații fracturate dau pentru mari perioade de timp o mare instabilitate geotectonică a zonei, chiar și în situația în care nu se produc în zonă în mod natural, nici cele mai mici seisme. În schimb, prin tendința naturală de reașezare a strurilor de rocă atât sub efectul gravitației, dar și al marilor presiuni exercitate de pachetele de roci care repauzează peste stratul formațiunilor de șist, această zonă care a fost dezechilibrată tectonic de către om, este generatoare de numeroase seisme cu intensități medii, fără a avea nici o legătură cu focarele naturale seismice existenete în zonă. Dar când în zonă se produc în mod natural seisme numai cu intensități mici sau medii, întreaga zonă fracturată mecanic și hidraulic de către om, va reacționa deosebit de violent în tendința de reașezare a rocilor, mărind sau amplificând magnitudinea seismului natural incipient, până la valori care pot însemna un mare dezastru pentru tot ce reprezintă construcții la suprafața solului. Numai din acest punct de vedere ar trebui să se asigure o mare prudență în luarea deciziilor. Din acest punct de vedere mă întreb: Își asumă factorii decizionali răspunderea și în ce fel se face această asumare de răspundere față de aceste dezechilibre create de mâna omului, într-o zonă cu seismicitate naturală activă, dar care mai și beneficiază la suprafața solului de obiective care au fost dimensionate să reziste la grade reduse de seismicitate, așa cum se prezintă aceste zone propuse explorării în prezent? Amintesc că la cutremurul din anul 1977, zonele fostelor albii ale Dâmboviței din București, care au fost colmatate/umplute cu pâmâmt, iar apoi au fost bine tasate și pe care s-au construit diferite clădiri (blocuri), au reacționat foarte diferit față de zonele învecinate din afara acestor albii colmatate, Aici (în zona centrală a orașului) s-a constatat o amplificare a intensității seismice ce a determinat producerea celor mai multe prăbușiri ale clădirilor/bocurilor, sau avarierea foarte avansată a numeroase construcții. Aceste zone care au fost cartografiate după diferite hărți mai vechi au fost cele mai vulnerabile la efectul seismului din anul 1977, obligând municipalitatea fie la dărâmarea multor construcții, fie la executarea unor lucrări foarte costisitoare de consolidări, program care nu s-a finalizat nici până astăzi. Acest proces de fracturare mecanică prin explozii succesive atât în plan orizontal, dar și vertical, mai prezintă și alte riscuri majore, riscuri pe care le voi comenta însă cu altă ocazie. Dar până atunci se ridică un mare semn de întrebare la adresa tuturor factorilor decidenți privitor la modul cum NU RESPECTĂ legislația de mediu în vigoare, respectiv prevederile art. 3 din LEGE NR. 265 DIN 29 IUNIE 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului respectiv: ”Art. 3. - Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei legi sunt: .... b) principiul precauţiei în luarea deciziei; c) principiul acţiunii preventive; e) principiul "poluatorul plăteşte"; f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; g) utilizarea durabilă a resurselor naturale; h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu; i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului. Toți cetățenii aceste țări trebuie să-i întrebăm pe acești politicieni și funcționari iresponsabili CINE LE DĂ DREPTUL SĂ ÎNCALCE LEGEA?, CINE LE DĂ DREPTUL SĂ EXPUNĂ POPULAȚIA ȘI BUNURILE MATERIALE LA RISCURI MAJORE CARE PUN ÎN PERICOL VIAȚA ȘI SĂNĂTATEA OAMENILOR? Propun în acest sens, ca NOI, SOCIETATEA CIVILĂ să transmitem o scrisoare deschisă instituției prezidențiale, celor două camere ale Parlamentului României, Guvernului României, dar și instituțiilor subordonate acestuia, prin care să solicităm anularea hotărârilor și a acordurilor care au fost emise cu nerespectarea prevederilor legale
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 15:41:12 +0000