Ma uit in urma si vad cum timpul s-a scurs, s-a scurs mult prea repede pentru a-mi da seama cum, si ma intreb daca m-am bucurat de fiecare clipa a sa, probabil ca nu, de ce ? deoarece nu i-am dat timp. N-am zabovit sa-mi bucur inima si sufletul, doar punga cu manere mari ce-asteapta a fi umpluta zi de zi, de parca am avea zece guri si zece corpuri ce au nevoie de camere multe in care sa se lafaie. Ma uit cu ingrijorare si la gandul meu, care zboara, zboara cu repeziciune si deseori nu lasa nici un gand util in urma sa, ia totul cu el si pacea, si linistea, si bucuria relaxarii, e ca o ciocanitoare ce spune mereu ce nu am facut si ce nu am spus cum ar fi trebuit sa ma comport in anumite situatii. Ma uit si la iubirea mea, posibil sa nu miroase a parfum, caci ea se pierde printre atatea preocupari ce primesc intaietate. Si-atunci ma-ntreb de ce nu-i dau timpului timp, gandului gand si iubirii iubire, de ce nu ma las purtata pur si simplu de val, de ce nu am incredere in necunoscut si in ce poate sa vina fara control asupra mea. De frica, acesta este raspunsul meu, imi este frica, frica de necunoscut, frica de pierderi, frica de mine. A urmat internarea in sectia de chirurgie a unui spital specializata pe operarea fricii, unde medicul ce m-a operat se numea Convingere. El, impreuna cu Credinta care ma insotea, m-au convins ca putem chiureta frica, fiind un organ inutil, creat de mine insumi. Am ramas surprinsa cand medicul a venit sa-mi faca cunostinta cu bisturiul, se numea Iubire. Cu Iubire am inceput o relatie frumoasa de prietenie, el mi-a explicat ca de cate ori este nevoie sa repar ceva, o pot face cu ajutorul sau si mi-a dat cateva exemple : “de cate ori te simti atacat, frustrat, lipsit de aparare, obosit sau suparat, foloseste-ma, iar ele se vor risipi prin simpla-mi prezenta”. Apoi au aparut asistentele, Determinare, Hotarare si Actiune, ele mi-au dat determinarea, hotararea si actiunea in procesul de recuperare postoperatoriu, ele au fost cele care m-au ajutat necontenit sa-l tin pe Iubire in mana si sa-l folosesc de cate ori a fost necesar. La externare, o fata tanara si frumoasa, delicata, cu o voce blanda, foarte binevoitoare mi-a inmanat biletul de externare pe care scria sfatul medicului : “ da-i timpului timp, gandului gand si iubirii iubire” De cate ori ma indoiesc de mine, imi amintesc de fata cea blanda de la externari si recitesc sfatul medicului Convingere. Adresa spitalului : strada Increderii nr. 9, localitatea Divina. de Cosmina Duba
Posted on: Fri, 12 Jul 2013 20:16:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015