Mda,am aproape 13 ani. Asta îți dă cumva dreptul să mă numești ”proastă,fufă,puștoaică tâmpită” sau cine știe ce alte feluri? Îți dă cumva dreptul să spui că doar caut atenție și că nu ar trebui să mă dau așa înțeleaptă CÂND ”abia am reușit să merg în două picioare” ? Îți dă cumva dreptul să mă judeci,să râzi de mine,să mă arăți cu degetul și să mă jignești? Dacă în mintea ta răspunsul e da,mai gândește puțin. Adevărat,nu am eu cine știe câți ani în spatele meu,dar în cei pe care îi am,mi s-au întâmplat lucruri. Lucruri care m-au făcut să deschid ochii și să mă uit încă o dată în jurul meu. Mi-au schimbat viziunea asupra ce se întâmplă și mi-au arătat că nu totul e așa roz și frumos cum pare. De cele mai multe ori suntem puși sub eticheta de ”tineri și proști” de cei care au doar câțiva ani în plus față de noi. Chiar și de cei mai înaintați în vârstă. Nu mi se pare corect. Fiecare om are povestea lui,din care învață ceva. Oricărui om i s-a întâmplat la un moment dat un lucru care i-a deschis mintea puțin mai mult. Indiferent de câți ani are. Nu mai judecați înainte de a știi. Mi s-a spus frecvent ”la vârsta ta mă jucam cu păpușile și mă plimbam pe bicicletă,nu mă dădeam deșteaptă și înțeleaptă în colo și-n coace”. Hm,aveți cea mai mică idee cât am putu eu să mă joc cu păpușile și jucăriile mele de pluș pana pe la 8-9 ani,chiar 10? Alea erau petrecerile mele mai bune. Nu ajungeam să mă duc în baruri cum am văzut că se întâmplă. Făceam mâncare din frunze și nisip pe care o dădeam gândăceilor. Jucam sticluța cu otravă în continuu și stăteam afară pe pătură,la umbră cu prietenele și coloram sau povesteam desenele animate de dimineață. Dar la un moment dat,intervine școala. Intervin oamenii care deși ai ai naibii 10 ani au așteptări de la tine. Oamenii din jur care se așteaptă să fi matur și TOT EI te critică mai târziu ”că ți-ai irosit/n-ai știut să apreciezi copilăria.” .....SERIOS?! Încă stau (sau stăteam,acum că a venit vacanța) după ore cu colegii mei și ne jucam Om Pe Pământ,Baba Oarba și câte și mai câte,chiar dacă oamenii din jur se holbează și urlă la noi ”că e parc de copii mici,că noi suntem mari și n-avem ce căuta acolo”. Fraților,hotărâți-vă. Ori vreți să fim mari,serioși și tot tacâmul,ori vreți să mai păstrăm cât mai putem din copilărie. E frustrant și aiurea pentru noi să fim aruncați de colo-colo,de la o părere la alta ca și cum nu contăm. Nu vă mai mirați când vedeți din ce în ce mai mulți adolescenți pe drumurile greșite. E vina voastră,a celor care comentați,judecați și insultați ca și cum ce spuneți nu are nici un impact asupra nimănui. Cuvintele dor și odată spuse,rămân spuse. Mulți și le aduc aminte în fiecare seară,fiecare zi,fiecare oră a vieții lor și se întreabă cu ce au greșit. E vina voastră pentru că societatea a ajuns ce este. Data viitoare când te gândești să judeci și să nu îți exprimi o simplă opinie,când te gândești să critici,adu-ți aminte că EȘTI O PARTE DIN SOCIETATEA AIA CARE SPUI CĂ TE DEZGUSTĂ.
Posted on: Sat, 22 Jun 2013 14:53:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015