Melancholia de Petre Buciu,vecinul nostru de f.b. . O compozitie interesanta pentru un incepator. Sunt demne de retinut valorificarea eterogenitatii timbrale si dezvoltarea prin variatiuni care exceleaza prin climaxul decliv,un fel de crescendo in jos,suflat prin alama cu cel mai grav acroseu. Eterogenitatea timbrala e pusa in valoare prin faptul ca peisajul vocii orchestrale,cu aspect de pinza difuza,evanescenta,e sectionat de suflul aspru al alamei,ce trage o falie adinca in corpul sonor suplu si visator al corzilor ce cinta la unison. Aceasta sectiune de artera centrala da drumul la singele melancoliei,care inunda totul,fara sa murdareasca nimic. .. Timbral,efectiv se creeaza o culoare de contrast impresionant,un rosu intunecat ce loveste ochiul interior,dar care nu tulbura vederea. Muzica valorifica maiestatea fie si tragica a tempoului lent,amplitudinile mari,imbratisarile prin evocare,si stim ca evocarea inseamna o paradoxala imbratisare a mortii,a trecutului. In arta,stupoarea melancolica marcheaza simultan inghetul si dezghetul viziunii. Trecutul e in noi punctul mort,locul cel mai sterp al fiintei,spunea Beethoven cel din facsimile. Aici trebuie insamintata muzica,picatura miraculoasa a sunetului,sentimentul tonal. Nu exista arta acolo unde nu exista perspectiva inversa ,inaintare cu fata spre ce se afla inapoi. Durata sunetului muzical nu exprima timpul,ci iesirea din timp. A tine sunetul in durata inseamna a trece prin moarte,concluziona acelasi Beethoven,tot el afirmind ca a executa o rotire completa inseamna a te abandona. A te abandona inseamna a parasi logica luptei. a parasi logica luptei -ceea ce nu-i un act de vointa,ci de gratie ,arta insasi fiind gratie- inseamna a trai indefinit,nu a muri,moartea fiind totuna cu viata conditionata. Vedem,dar,ca singele e liber sa tisneasca,intelegem ca muzica ne tine in viata cu venele deschise,cu fiori reci pe pielita miinii,si totodata ca timpul de coagulare dispare,pentru ca nu exista un sfirsit in curgerea inainte a muzicii,asemanatoare cu o curbura infinita.Sa fim atenti cum intelegem valoarea melancoliei ce satureaza de frumusete arta, sa nu-i psihologizam prea mult sensul.Ca estetician,dar nu mai putin ca om,ma vad obligata sa atrag atentia in acest sens.Arta depaseste lumea senzatiilor psihologice asa cum le cunoastem,si toti esteticienii responsabili nu inceteaza sa opuna emotia psihologica emotiei estetice. Melancolia motivata extraestetic nici n-ar putea produce acel efect infiorator de delasare grava pe care ni l-a transmis aceasta bucata,Melancholia. Psihologii spun vrute si nevrute. In arta te adaptezi simultan la viata si la moarte,nu mai poate fi vorba de un raspuns negociat dat necesitatii sociale...Asistam la un cu totul alt fenomen. Cu adevarat singura zona a psihicului in care se poate cultiva tristetea este zona estetica.Prin recursul la distantarea afectiva estetica,care in muzica,de pilda,ia forma temporizarii si a leganarii,prin care timpul sageata e frint,prin contemplatie-fericita si indurerata totodata- devine posibila trairea pozitiva a durerii,pe intelesul oricui,melo-drama...,de ce n-am zice si asa. Putem caracteriza emotia imanenta artei ca fiind o senzatie devenita senzatie a senzatiei,placere a durerii,in virtutea unei detasari si totodata inaltari contemplative,denumind-o,pe drept cuvint,metasenzatie ; metasenzatia,a carei existenta absolut dezirabila si controlabila expresiv in cele mai fine amanunte nu mai cunoaste deloc minusurile si plusurile,maniile si depresiile,inhibitiile si compensatiile,intr-un cuvint : starile de conflict brut,specifice psihologiei extraestetice impure. Nu rezolutia psihologiei,imposibila,in cele mai multe cazuri,ci rezolutia melo-armoniei posibila practic in orice tonalitate afectiva -dupa cum muzica e libera sa-si traiasca postludiul in orice mod sau tonalitate,care poate deveni tonalitatea fundamentala,majorasau minora,tristasau vesela,exaltata sau depresiva,este prioritar reprezentativa conceptual pentru a evidentia,cu specificul ei unic,trairea estetica a unui fapt de viata sau de moarte. Aceasta a insemnat,in esenta,abolirea contradictiilor existentiale,a marsa funebru si bacovian....In cele mai dulci cintece sedeapana cele mai triste ginduri...Reusind sa fie o rezolutie afectiva in toate tonalitatile,pozitive si negative,arta ne poate elibera astfel afectivitatea in chip exhaustiv si mistic.Muzica ambientala audiata cu aceasta ocazie mi se pare excelenta pentru a ilustra,intr-un eventual audiobook,poezia lui Mircea Ivanescu,poet nepereche. Imi pare bine ca d-na Liliana Dumitrescu si-a dat like-ul pentru tinarul pasionat de tainele compozitiei.
Posted on: Thu, 31 Oct 2013 02:08:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015