Metoda legionara Pentru atingerea misiunii ce-i revine, Miscarea Legionara intrevede bineinteles inscaunarea unui regim adecvat, care sa impuna modificarile de structura prevazute in programul de guvernare. Dar realizarea acestui scop politic n-ar rezolva intru nimic misiunea reformatoare daca masele romanesti n-ar fi patrunse de principiile, metodele si finalitatea Legiunii. Dupa noi, legionarii, omul de rand cat si omul de conducere trebuie sa aiba aceeasi viziune politica, aceleasi aspiratii umane, aceeasi incredere nationala si acelasi entuziasm pentru ca masurile ce vor fi luate sa nu poata intra in conflict cu psihologia, sperantele si modul de interpretare al fiecaruia. Adica, in diversitatea infinita a temperamentelor, aspiratiilor si intereselor particulare, trebuie sa existe un numitor comun, care sa apropie pe indivizi si sa-i mane in mod constient spre acelasi tel. Conform doctrinei legionare, inainte de toate, Miscarea trebuie sa castige OMUL, iar nu GUVERNUL. Ajungerea la guvern este un mijloc iar nu un scop, mijloc legal de aplicare a metodelor prevazute si a programului prescris. De aceea, metodele si misiunea legionara sunt greu intelese de politicienii obisnuiti cu metodele clasice, fie ele burgheze sau revolutionare. Democratii nu pot pricepe un partid politic care sa nu urmareasca in mod exclusiv si imediat ajungerea la putere; socialistii revolutionari nu pot intelege existenta unei organizatii revolutionare care sa nu urmareasca rasturnarea unui guvern printr-o actiune de forta. Alta discordanta semnificativa. Si unii si altii au in vedere elementul om, dar vad in el cu totul altceva decat Legiunea. Acolo, unde aceasta vede un element nobil al societatii, ceilalti nu vad decat o masa de manevra. Expresia „omul trebuie castigat” insemneaza pentru organizatiile burgheze sau revolutionare de stanga, „a-l convinge sa voteze pentru o anumita lista” (versiunea burgheza), sau „sa iasa pe baricade pentru scopurile proletariatului international” (versiunea socio-comunista). Pe cand, in Miscarea Legionara „a-l castiga” inseamna A-L MODIFICA INTERIOR. Astfel, mijloacele, metodele legionare difera profund de ale celorlalte grupari. In primul rand Miscarea poseda un numitor comun: TRAIREA LEGIONARA, care apropie pe indivizi, elimina asperitatile si creaza cugetul comun. Deci, ceea ce se urmareste cu precadere in revolutia legionara este adaptarea fiecarui individ acestei „trairi”, care modifica omul atat moral cat si spiritual. Odata adaptat, integrat, individul vede lucrurile sub alt aspect si intrevede viitorul printr-o alta prisma. Nu mai e vorba pentru el de „clasa dominatoare”, de „capatuiri economice”, de „interese obscure”, de „conflicte sociale”, de „uri” mai mult sau mai putin deghizate, de „dictatura proletara” si de-atatea altele... Sub influenta trairii legionare toate aceste tendinte se estompeaza; in locul lor apar noi conceptii, bazate pe incredera reciproca, pe respectul mutual, pe efort comun, pe viziune globala a problemelor nationale si-a omului, pe dragoste si morala. Trairea legionara modifica omul in adancime, dandu-i noi dimensiuni, politice, sociale, umane. Important si semnificativ e ca aceste dimensiuni NU-I SUNT IMPUSE. Omul le descopera cu incetul si le accepta de buna voie, pe masura ce-si insuseste preceptele legionare si se integreaza trairii comune. Iar modificarea societatii are loc, in mod normal, natural, in clipa in care majoritatea natiunii s-a patruns de importanta acestui fenomen interior si-l pune in aplicare fara nici o constrangere. Dar care sunt metodele si mijloacele care garanteaza raspandirea trairii legionare in masele populare? Pentru Miscarea Legionara masele populare nu sunt „materialul” prin care sa poata ajunge la putere. Aceste mase nu sunt privite ca o hoarda informa, buna sa urmeze directivele unui slogan sau sa accepte fara murmur impunerile unei dictaturi. In conceptia legionara masele au un rol multiplu - biologic, economic, social, politic. Deci nu pot fi tratate cu indiferenta, cu mila sau cu salbaticie. Ele trebuiesc privite cu dragoste si bunavointa; ele trebuiesc lamurite si aduse pe linia de traire comuna. Exista doua metode, de natura diferita, dar a caror actiune e paralela si consecutiva. 1) Incadrarea in cuiburi. Este, am putea spune, latura organica a Miscarii, cadrul in care trairea isi gaseste posibilitatea de a se forma si manifesta. NU EXISTA LEGIONAR NEINCADRAT INTR-UN CUIB! Numai acolo, in acest micro-cosmos politico-social, supus legilor si misiunii lui specifice, individul poate asimila preceptele legionare, poate perfectiona propria personalitate si intelege misiunea innoitoare a Legiunii. Masele populare, incadrate in cuiburi legionare, urmand cu convingere normele prescrise, capata o personalitate noua care se revarsa asupra fiecarui individ. Supus unei discipline si unor obligatii similare, instruit in permanenta asupra viziunii politice si sociale a Miscarii, indemnat apoi sa judece prin el insusi, omul capata sensul trairii legionare. 2) Educatia permanenta. Este cimentul care intareste si in acelasi timp apara trairea legionara de atacurile adversarilor. Transformarea omului, asa cum o cere doctrina legionara, nu poate avea loc de la o zi la alta. Ea cere timp, rabdare, efort... Pentru ca omul sa ajunga sa inteleaga ceea ce i se cere cu adevarat si mai ales sa priceapa ca e spre binele lui, trebuie luat pe incetul. Modificarea psihologiei lui, transformarea mentalitatii, se fac picatura cu picatura, zi de zi, clipa de clipa. Baza acestei intrari intr-un nou univers de simtire si actiune, nu se poate face decat printr-o educatie lenta si intensa a individului pe toate planurile de existenta, in conformitate cu preceptele, normele si finalitatile organizatiei legionare. Educatia de care este vorba in cuibul legionar e cu totul altceva decat „incercarile de culturalizare” a maselor proletare prevazute demagogic de catre organizatiile partidelor totalitare de stanga. Cu atat mai putin, nu-i vorba de invatarea pe de rost a unor texte kilometrice pentru a face dovada „indoctrinarii”. Problema educatiei omului, vazuta prin prisma legionara, e cu mult mai complexa si mai adanca. Ea nu urmareste formarea unui simplu membru sau unui partizan, ci CREAREA UNUI OM NOU. Educatia legionara cauta sa modifice, sa precizeze o noua platforma psihica, stabilita pe coordonate ce au un curs extrem de redus astazi. E ceea ce o diferentiaza de lumea politica din epoca noastra si o plaseaza la antipodul marxism-comunismului, care nu urmareste decat formarea unui agent combativ sau un robot de munca. In sinteza noilor structuri propovaduite de Miscarea Legionara accentul cade continuu pe elementele care deschid mintea si sufletul omului spre o intelegere totala a fenomenului pe care fiecare nou venit e chemat sa-l traiasca. Conceptia de viata legionara frange istoria in doua, deoarece directivele educative impuse nu mai au nimic de-a face cu formele inchistate ale altor sisteme. A educa politic, in sens legionar, insemneaza a pune individul in fata unor realitati care-l depasesc si a-l ajuta sa gaseasca firul conducator, fara capcanele obisnuite ale demagogiei sau interesului de partid. A educa social, in sens legionar, insemneaza a crea o optica noua atat in sanul claselor proletare cat si in sanul celorlalte clase; dar mai ales a le impune un respect reciproc si a le infiltra un ideal comun. A educa moral, in sens legionar, insemneaza a pune omul in fata propriei lui posibilitati de prabusire si a-i insufla dorinta de a se indrepta. In sfarsit, a educa spiritual, in sens legionar, insemneaza a pune omul in fata problemelor eterne ale vietii si a-l indemna sa se angajeze constient pe drumul depasirii. Toate aceste mijloace sunt aplicate in grup sau individual. Nu se cere decat o conditie: sinceritatea. Nimic nu se poate realiza, nici o schimbare nu poate avea loc daca la baza oricarei actiuni nu sta acest fragil atribut ce caracterizeaza curatenia sufleteasca, increderea in sistemul legionar si vointa de a reusi.
Posted on: Wed, 16 Oct 2013 07:45:57 +0000