Mi-as dori sa stiu ca stau fata in fata cu sufletul meu... Nu conteaza ce textura. Ar fi vast? Nemarginit? Sau limitat in sinea lui...? Ar avea miros de ars...? Ar lasa imprejuru-i cioburi mii si mii? Poate ca mi-ar reprosa neglijenta cu care fac alegeri.. Poate ca s-ar supara ca nu stiu sa tin drumul cel bun si ca ma complic mereu-ocolindu-l. Poate ca ar reactiona ca o mama artagoasa si m-ar certa pentru fiecare gand rau spus la adresa altcuiva.. Poate m-ar intreba "Cu ce ai fost mai buna AZI decat IERI?".. Poate nu as fi atat de mandra. Rusinea s-ar instala si ea probabil. Mandria ar ramane undeva intr-un coltisor-umbrita... Si daca sufletul meu, totusi, mi-ar spune lucrurile astea? Si mi-ar reprosa ceea ce am facut gresit? Si mi-ar pune in palma cate-o lacrima cristalina pentru fiecare sentiment aruncat la voia intamplarii.. Ce-as face oare? Drag suflet... Imi pare rau ca te-am otravit cu rele ganduri...cand tu trebuie sa fii mai pur decat orisice.. Cand tu trebuie sa fii acolo gata sa oferi numai lucruri bune persoane-i care-si face loc spre tine... Asta ar fi o lupta grea.. Lupta dintre tine... si sufletul tau. TU.. Ti-l menajezi indeajuns? Poate te invita si pe tine undeva... sa stati de vorba....sa traga linie cu creionul si sa-ti tina discursuri etice.. E mai rau decat discutia cu constiinta de la miezul noptii.. atunci cand pui capul pe perna si vrei-dar nu poti-sa dormi.... Sufletul......e parte din tine.
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 06:00:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015