Mi s-a întâmplat ceva de râsu-plânsu. Pentru că am structură de cercetător și îmi place să risc, am făcut observare participativă pe un blogușor al cărui administrator hingherea intelectuali (preferabil foști disidenți). I-am avertizat pe cei ce comentau acolo ce fac. Normal, m-au luat în ras. Mi-am văzut de treabă și le-am spus că voi urma exemplul lui IP Culianu, voi scrie un SF despre experiențele mele. I-am anunțat mai târziu despre reflecțiile mele în vreme ce reciteam și prelucram mental diferite fișiere. Drept să zic, mă interesa dacă pot stimula și la ei reflectii. Primesc pe blogul meu un comentariu in care mi se cerea ca nu cumva sa reproduc ceva din conținutul acelui blog, fie și într-o formă adaptată. Că n-ar fi ”moral și legal”. Asta mi-a stimulat buna-dispoziție. Oamenii care au creat pagini spre a mă bălăcări (desigur, la adăpostul anonimatului) pentru că nu gândeam ca ei despre alți intelectuali ori despre diverse alte probleme ale vieții, oameni care fură fotografii și idei (și de la mine) la adăpostul anonimatului, mă învață acum ce e ”moral și legal”. Le e frică să nu fac ceea ce fac / ar face ei. Se tem de Umbrele lor (junghiene). Știu că sunt singură în ceea ce întreprind și asta nu mă deranjează. Respectând proporțiile, am și eu ”disidența” mea. Nu vă cer ajutor. Mă asum cu exact imaginea pe care o am. Sunt însă motivată să sprijin orice acțiune de stopare a anonimatului agresiv pe Internet.
Posted on: Sun, 24 Nov 2013 09:04:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015