Mihai Eminescu - Doina De la Nistru pân la Tissa Tot Românul plânsu-mi-sa, Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate. Din Hotin si pân la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Si strainul te tot paste De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos pe vale Si-au facut dusmanii cale, Din Satmar pân în Sacele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român saracul! Îndarat tot da ca racul, Nici îi merge, nici se ndeamna, Nici îi este toamna, toamna, Nici e vara vara lui, Si-i strain în tara lui. De la Turnu n Dorohoi Curg dusmanii în puhoi Si saseaza pe la noi; Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate; Numai umbra spinului La usa crestinului. Îsi desbraca tara sinul, Codrul - frate cu Românul - De secure se tot pleaca Si isvoarele îi seaca - Sarac în tara saraca! Cine-au îndragit strainii, Mânca-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia, Si neamul nemernicia! Stefane Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las Archimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor În seama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua ntreaga, noaptea ntreaga, Doar sa ndura Dumnezeu, Ca sa ti mântui neamul tau! Tu te nalta din mormânt, Sa te aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odata, Ai saduni Moldova toata, De-i suna de doua ori, Îti vin codri n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara în hotara - Îndragi-i-ar ciorile Si spânzuratorile!
Posted on: Wed, 27 Nov 2013 22:20:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015