Milă pentru Preşedinte! 28.06.2013 ·Scris de: ionescu miron in Opinii România a fost în doliu naţional în semn de respect pentru victimele accidentului din Muntenegru. Nu ne-am dezminţit firea de români şi am folosit momentul durerii unor oameni pentru a-l muta în lupta dintre mai marii noştri şi susţinătorii fiecărei găşti care fură sub protecţia justiţiei imparţiale. Unii au fost pentru, iar alţii împotriva declarării acestei zile de doliu naţional(enunţul este aproape în plus, dar „nici vara nu-i ca iarna!”). Nu prea ştiu argumentele nici uneia dintre tabere, dar cred că cei care au fost împotrivă au pierdut meciul atunci când fără nici o obligaţie micuţa ţară pe teritoriul căreia s-a petrecut tragedia a adoptată aceeaşi atitudine. Să-i jigneşti pe cei care au iniţiat în România acest eveniment(eu cred că au făcut-o din oportunism, şi aici mă refer la politicieni) e o jignire adusă şi celor din Muntenegru, al căror altruism şi empatie dacă le-ai contesta ar fi dovada unei grave afecţiuni emoţionale şi cei mai grav, psihice. Întâmplarea a făcut ca ziua drapelului să coincidă cu această zi de doliu naţional. În teorie ar fi trebuit ca toate instituţiile, cel puţin ale statului să ţină un moment de reculegere şi acolo unde este arborat drapelul României acesta să fie pus în bernă. Nu ştiu dacă în curtea Cotroceniului există un catarg pe care să fluture tricolorul, dar dacă există sunt tare curios dacă el a stat la jumătatea(poate că nu pentru că de ziua lui preşedintele i-a urat „La mulţi ani!” şi nu putea să fluture decât a mulţi ani) catargului pe timpul celor 24 de ore de doliu naţional. Mulţi au criticat faptul că guvernatorul nu a avut nici o reacţie, sau poate nu am văzut-o sau auzit eu să fi avut, dar lipsa ei cred că este printre puţinele dovezi că Băsescu Traian poate să fie onest. Ţinând cont de modalitatea lui de a acţiona şi reacţiona nu ar fi putut să procedeze în alt mod. La referendumul de demitere judeţul Argeş a avut nişte procentaje nu tocmai favorabile preşedintelui, peste 90% din participanţii la scrutin(mai mult de 50% din populaţia judeţului) au ales pentru demitere. Deci cum să arăţi, Băsescu fiind, vreun semn de compasiune pentru morţii în cauză când este posibil ca toţi să te urască. Un altul probabil ar fi trecut peste asta, dar Băsescu pur şi simplu nu poate să arate celor pe care îi consideră duşmani nici în moarte compasiune sau înţelegere. Partea care ne separă de animale nu este numai capacitatea de a gândi, ci şi aceea de a fi empatic la suferinţele altora şi de a alina pe cât posibil durerea celor suferinzi. Dacă pentru că gândeşte(mai ales la binele propriu) putem spune că guvernatorul este un semen al nostru, din celelalte puncte de vedere ar trebui să ne uităm în ce regn să-l încadrăm. Una peste alta acţiunea sau inacţiunea lui ar trebui să ne facă pe unii dintre noi să-l compătimim şi să ne fie milă pentru el. Cred că a avut nişte traume grave în copilărie sau adolescenţă de a ajuns să aibă un suflet atât de gol şi sărac. Eu înclin să cred că adolescenţa i-a fost hotărâtoare şi lui, şi din păcate şi pentru mulţi dintre noi. Să fi un adolescent care mergi într-o parte, precum un şobolan care se ascunde pe lângă zid, să te uiţi saşiu şi să te cheme Băsescu într-o lume a adolescenţilor şi copiilor care este nemiloasă tocmai prin inocenţa şi trăirea sinceră a reacţiilor şi sentimentelor te poate marca pe viaţă şi îţi poate creiona caracterul sau lipsa lui pe viitor. Deci asta ar putea fi o pledoarie pentru nevinovăţia guvernatorului pentru ceea ce ne-a făcut sau nu. Ar trebui să fim mai atenţi şi să nu alegem toţi complexaţii modelaţi de ură să ne conducă. În general şi în special ar trebui să fim atenţi pe cine alegem să ne croiască mare parte a vieţii. Până una alta dacă guvernatorul nu are milă şi iertare nici în moarte, omeneşte ar fi să ne fie milă de un om bolnav sufleteşte.
Posted on: Fri, 28 Jun 2013 20:20:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015