Minciuna sau de ce nu îmi plac sărbătorile Una e să te odihești alta e să nu faci nimic. Să stai la televizor și să te uiți la nimicuri este un aconto la moarte, cine e dispus să îl plătească, nu are decât... Una din marile manevre ale distrugerii de sine este ideea că sărbătorile sunt mai faine decât munca. Și oamenii au mușcat. Ei cred că așa e. De ce? Pentru că majoritatea „convingerilor ferme” sunt împrumutate din ce am auzit în jur și ni s-a părut că ni se potrivește cu ceea ce am dori noi să fim. Numai că noi nu suntem niciodată cei care dorim să fim. Suntem așa cum suntem și una din nevoile omului real din noi este munca pentru aproapele nostru și bucuria de a face bine celor din jur. Exagerez? Nu știu dacă l-am lăudat vreodată pe Marx prin postările mele. Ideea ca omul e bun a fost teoretizata de Rousseau, ca si cum Evangheliile nu ar fi fost suficiente, dar Marx a pus punctul pe I. Nu e filosoful meu preferat, deși sunt comunist. Dar una din ideile lui este majoră și a fost acceptată și de anticomuniștii din întreaga lume (chiar dacă tacit ca să nu îi neliniștească pe românii de dreapta): Alienarea prin munca pentru bani și numai pentru bani. Omul nu este întreg decât atunci când se împlinește muncind, trudind cu plăcere, cu iubire pentru societate, pentru „aproapele” lui. Omul ca ființă, ca suflet există și este el însuși numai ajutându-și din inimă aproapele. Egoismul este fuga de sine, fuga de adevăr. Noi suntem oameni cu suflet numai când acceptăm până la ultima fibră că nu putem exista și fi fericiți decât împreună și nu singuri. Ideea lui Marx este identică cu ideea creștină de iubire a aproapelui. Revin: fără muncă suntem nimic, niște ființe nefericite care ne târâm viața prin facere de nimic și o amăgim uitându-ne pe fereastră, în vitrine, la televizor, pe net la viața altora. Așa ne petrecem timpul liber și urâm să ne apucăm din nou de treabă pentru că nu va fi ca la cei pe care îi admirăm de pe fereastră, în vitrine, la televizor sau pe net. Munca îl împlinește pe om, îi dă un suflet, nu privitul la alții și truda pentru alții. Căci și aceeia pentru care trudești tu, muncesc pentru tine. Cei din vitrine, de pe micul ecran sau din net. Viața omului este o oglindire a efortului său pentru alții. De ce nu vi se spune? Pentru că e periculos! Ați putea aluneca din convingerile care v-au fost înfipte în minte de manipulatorii de profesie, pe bani grei. Cine trudește numai pentru bani, pentru că nu are încotro, pentru ca să strângă avere sau să investească în a face nimic, nu știe ce este bine și răul, nu are nici bine, nici rău. Pentru el între munca cinstită și furt nu există nici o diferență, între facerea unui bine sau a unei pagube la fel. Cei care trăiesc furând metalele din lucrurile în care alții au investit energie și inventivitate sunt lipsiți de creier și ca atare și de suflet. La fel cei care fură lemnul pădurii. Cei care bagă mâna în punga statului gândind că sunt banii nimănui la fel. Cei care se lasă ajutați pentru ca ei să nu facă nimic, se pot lua de mână cu cei dinainte. Și toate de ce? Pentru că peste tot suntem învățați că Marx nu a scris nimic bun, pentru că ni se susură și cântă în ureche dulce ce bine e să huzurești și să nu faci nimic și că idealul vieții e să faci avere și să sărbătorești toată viața. E ca și cum ai spune că idealul vieții e să ajungi într-un sicriu și de acolo să fii fericit pentru că ai un sicriu mai plin de zorzoane decât al celor din jur. Da, Marx nu se poate lăuda... alienarea omului care muncește cu de-a sila nu se poate discuta pentru că deranjează buna dispoziție a celor care visează să facă nimic...
Posted on: Mon, 01 Jul 2013 04:41:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015