Modul în care rezultatul muncii e împărţit stă la baza societăţii ierahizată până la scleroză că unii oameni pot crede azi că fără şefii şi conducătorii lor nu ar mai putea trăi, că dacă nu ar mai exista stat şi poliţie oamenii nu ar mai putea comunica unii cu alţii, că s-ar transforma în bestii. Peter Arshinov, “Istoria Mişcării lui Makhno”: “Cei care susţin Statul se tem de oamenii liberi. Ei pretend că fără autoritate, oamenii şi-ar pierde the anchor of sociability, se vor disipa, şi se vor întoarce în sălbăticie. Acestea sunt tâmpenii. Sunt luate în serios de leneşi, de cei care adoră autoritatea şi care trăiesc din munca altora, sau de gânditorii orbi ai burgheziei. Eliberarea oamenilor în realitate duce la degenerarea şi întoarcerea în sălbăticie nu a oamenilor, ci a celor care, din cauza puterii şi privilegiilor pe care le au acum, trăiesc de pe munca oamenilor şi din sângele care curge prin vinele oamenilor… Eliberarea oamenilor duce la sălbăticia celor care trăiesc din sclavia oamenilor.” Atât de mare e propaganda Statului şi a capitaliştilor că teama aceasta indusă a devenit eu-l nostru colectiv. E un eu care ne distruge în fiecare zi şi pe care îl putem lăsa în urmă ca pe un coşmar groaznic doar acţionând împreună împotriva lui. Oamenii nu sunt intrinsec răi, natura umană e doar un pretext care ascunde şi justifică abuziv mecanisme sociale de control folosite împotriva oamenilor. Oamenii nu sunt buni pentru că există biserică sau stat, sunt buni în ciuda bisericii și statului, care doar îşi asumă – la fel ca partidul înainte de 89 şi capitaliştii acum – meritele pentru bunătatea lor. Anarhiștii arată mereu că ”răutatea” oamenilor e în cea mai mare parte rezultatul modului în care e aranjată și comandată societatea: dacă un om care moare de foame ”fură” o pâine e aruncat la închisoare pentru că nu a plătit pentru ea. Crima e că acel om e aruncat la închisoare şi e forţat să plătească pentru ea, nu că a mâncat din acea pâine. Cele mai multe crime și infracțiuni sunt provocate de modul în care oamenii sunt învățați să se perceapă unii pe alții: ca niște animale în junglă, ca proprietate, ca mijloace care pot fi folosite pentru a obține foloase personale. Oamenii nu se nasc cu acest mod de a vedea lumea, ci sunt determinați de structura sclerozată a societății să se transforme în bestii. Capitalismul și statul sunt producătorii de infracțiuni și de crime, iar acest lucru e evident mai ales în momentul în care statul inventează mereu noi infracțiuni și noi contravenții (dar minimalizează constant violența unor crime împotriva persoanei, cum ar fi violul), pentru a-și putea menține structura opresivă a sistemului penitenciar. Statul și capitalismul au nevoie de închisori ca amenințare permanentă pentru a disciplina indivizii să le accepte regulile absurde și inumane. Peter Arshinov, ”Istoria mișcării lui Makhno”: ”Închisorile sunt simbolul servituții oamenilor, ele întotdeauna sunt construite pentru a subjuga oamenii, pe muncitori și pe țărani. Oamenii liberi nu au nevoie de închisori. Oriunde există închisori, oamenii nu sunt liberi. Astfel, oriunde se duceau, makhnoviștii dărâmau toate închisorile.”
Posted on: Tue, 22 Oct 2013 17:28:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015