Motorul Merkaba Warp - cel care genereaza o viteza instantanee. Se ajunge oriunde in Univers cat timp ai gandi. O tehnica similara cu principiul antic Merkaba Ce este motorul WARP? Ce inseamna propulsia WARP? Propulsia WARP este o idee a fizicii teoretice prin care nu se incalca teoria generala a relativitatii. Motorul Warp functioneaza pe principiul teoretic de a contracta spatiul si timpul in fata motorului iar in spatele lui ar fi o dilatare spatio-temporala (este ca si atunci cind mergi cu placa de surf pe val-tu practic stai pe loc iar valul te propulseaza).In acest caz tu si motorul stati pe loc iar spatiu-timpul se comporta ca un val. Ideea este ca intreci viteza luminii chiar daca stai pe loc-Spatiul si timpul te propulseaza prin contractare si dilatare. Deplasarea folosind un motor warp are cateva particularitati interesante: Observatorii din afara ar vedea un motor warp deplasindu-se cu o viteza superioara fata de viteza luminii, in timp ce, cei ce se deplaseaza nu vor simti nici o acceleratie. Intr-un articol publicat pe magazin-aeronautic.ro[1]: “Navele care pot călători prin Univers, cu viteză egală sau mai mare decât cea a luminii, stau la baza filmelor şi cărţilor S.F. legate de călătoriile spaţiale ale oamenilor din viitor. Seriile “Star Trek” nu fac excepţie, numai că ele nu folosesc noţiunea de nave luminice, ci le numesc nave Warp. Motorul Warp (Warp Drive) este foarte complicat, foloseşte, ca şi combustibil, materia şi antimateria care, combinate, elimină o energie cu mult mai mare decât toate centralele de curent de pe Pământ, alimentând motorul ce creează un câmp (Warp field) care transportă nava din punctul A în punctul B, cu viteză mult superioară celei luminice. Putem să afirmăm că omul care a creat pentru prima dată un astfel de motor va rămâne în istorie drept cineva care gândea în afara “cutiei”, neascultând de savanţii contemporani, ce susţineau că viteza luminii este imposibil de atins. Cu toate acestea, în 2063, Zephram Cochrane le-a demonstrat contrariul, depăşind viteza luminii la bordul navei sale, Phoenix. La fel ca pasărea Phoenix care, conform legendei, s-a ridicat din propria cenuşă, nava lui Cochrane s-a ridicat din cenuşa celui de-al treilea război mondial, război ce s-a sfârşit înainte de istoricul zbor. Zephram a construit nava într-un siloz de rachete balistice intercontinentale abandonat, situat în statul Montana, America de nord. Phoenix era făcută dintr-o astfel de rachetă, ironic fiind faptul că Zephram Cochrane a transformat o armă de distrugere în masă într-o navă care va elimina războaiele de pe Pământ, unind umanitatea cum nimeni altcineva nu a mai reuşit. Dr. Zephram Cochrane a decolat, împreună cu încă doi oameni, în dimineaţa zilei de 5 aprilie 2063, deschizând o nouă eră pentru omenire în momentul în care a atins viteza de Warp 1.2. Nava a fost detectată de către “vulcani”, o rasă paşnică ce se afla în trecere prin sistemul nostru solar, făcându-i să schimbe cursul şi să ajungă pe Terra. Între timp, Phoenix se întorsese acasă, când “vulcanii” au coborât pe Pământ pentru prima dată, salutându-l pe Cochrane. Evenimentul a rămas cunoscut sub numele de Primul Contact. Din acea clipă, “vulcanii” au devenit cei mai de încredere aliaţi ai oamenilor, ajutându-ne să facem acei fragili primi paşi în comunitatea galactică. Care este cea mai importantă navă din Star Trek? Să fie Enterprise, comandată de James T. Kirk, sau Enterprise D (Enterprise E avându-l în postul de căpitan pe Jean-Luc Picard)? Nu, nici una dintre ele, deoarece aceste nave, împreună cu întreaga flotă pământeană, nu ar fi existat dacă Phoenix nu era construită. Este incredibil cum o navă, cu lungimea de 30 metri şi lată de 21 metri, cu două sisteme de propulsie, unul convenţional şi celălalt (motorul Warp) revoluţionar, a schimbat modul de viaţă şi de gândire al oamenilor asupra Universului din care fac parte şi pe care trebuie să-l înţelegem aşa cum este el, nu cum vrem noi să fie. Secole întregi după faimosul zbor, personajele din “Star Trek” continuă să-i invoce numele lui Cochrane cu mândrie. Phoenix este în prim plan în filmul “Star Trek: First Contact”, făcându-ne să ne gândim dacă omenirea nu ar trebui cumva să lase de-o parte egoismul care ne face să credem că suntem singura formă de viaţă inteligentă din Cosmos…” Viteza motorul warp în filmul Star Trek este, în general, exprimată în “warp” unități de factor, care conform manualului Star Trek corespund cu magnitudinea câmpului warp. Realizarea factorului warp 1 este echivalent cu ruperea barierei de lumină, în timp ce viteza reală corespunzătoare factorilor superiori care sint determinati utilizând o formulă ambiguă. Enterprise a călătorit de la un factor warp de 14,1. Potrivit ghidului Star Trek, scriitorului episodului pentru Original Series, factorii in care se calculeaza motorul warp sint convertiti în multipli de C la patrat, funcția v = W3C, în cazul în care w este factorul warp, v este viteza, iar c este viteza luminii. În consecință, “warp 1″ este echivalentă cu viteza luminii, “warp 2″ este de 8 ori viteza luminii, “warp 3″ este de 27 de ori viteza luminii, etc. Pentru Star Trek: Generația următoare și seria ulterioară, Star Trek artistul Michael Okuda a conceput o formulă bazată pe cel original, dar cu diferente importante. Pentru factorii warp 1 la 9, v = w10/3c. În intervalul jumătate deschis de la 9 la warp warp 10, exponentul crește w la infinit. Astfel, în scara Okuda, vitezele warp se apropie asimptotic de warp 10. Nu există nici o formulă exactă pentru acest interval de timp, deoarece vitezele cotate se bazează pe o curbă de mână-trase, ceea ce poate fi spus este că, la viteze mai mari de warp 9, sub formă de modificări funcționale, din cauza unei creșteri în viteza asta poate deforma motorul warp. Warp de bază O componentă principală a metodei de propulsie a motorului warp în Star Trek universul este gravimetric. Acesta este un reactor fictiv prin care energia eliberată provoaca o anihilare dintre materie si antimaterie pentru a furniza energia necesară pentru a alimenta unitatea de o navă stelară, permițând deplasarea mai rapidă decât lumina. Atunci când materia și antimateria intra in contact, se anihileaza – atât materia și antimateria sunt convertite direct și în întregime din cantități enorme de energie, ca si radiația electromagnetică. În universul filmului Star Trek, fictive “cristale de dilitiu” sunt folosite pentru a reglementa această reacție. Aceste cristale sunt descrise ca fiind non-reactive la anti-materie atunci când sint bombardate cu niveluri ridicate de radiații. De obicei, reactanții folositi sunt deuteriu, un izotop al hidrogenului, și antideuterium (omologul său antimaterie). În seria Original Series și cronologic în univers ulterioare, reacția de bază a motorului warp este adesea menționată ca “dilitium intermix camera” sau “materie/ antimaterie in camera de reactie”, în funcție de tipul navei. Camera de reacție este înconjurata de câmpuri magnetice puternice care trebuie să conțină anti-materie. În cazul în care câmpurile de izolare vreodată nu vor interacționa cu combustibilul de antimaterie, pereții containerului ar duce la o explozie de energie, capabila de a distruge complet nava. Interactiunea materiei cu anti-materia Acceleratorul de particule de la CERN Ce stim despre antimaterie? Ce este antimateria? Aceasta nu este o intrebare capcana. Antimateria este exact ceea ce ati putea crede ca este – opusul materiei normale din care este facut majoritatea universului nostru. Pana de curand, prezenta antimateriei in universul nostru a fost considerata a fi doar teoretica. In anul 1928, fizicianul britanic Paul Dirac a revizuit faimoasa ecuatie a lui Einstein. Acesta a spus ca Einstein nu a luat in considerare faptul ca “m” (masa) poate avea atat proprietati pozitive, cat si negative. Ecuatia lui Dirac (E= + sau – mc2) a permis existenta antiparticulelor in universul nostru. De-atunci, oamenii de stiinta au dovedit faptul ca exista mai multe antiparticule. Aceste antiparticule sunt literalmente imagini in oglinda ale particulelor normale. Fiecare antiparticula are aceeasi masa ca si particula sa corespunzatoare, dar sarcinile electrice sunt inversate. Mai jos puteti citi cateva descoperiri legate de antimaterie ce au avut loc in secolul 20: • Pozitroni-electroni cu o sarcina pozitiva, in loc de negativa – descoperiti de Carl Anderson in anul 1932, pozitronii au fost prima dovada ca antimateria exista. • Antiprotoni – protoni care au o sarcina negativa, in loc de cea pozitiva pe care o au de obicei. In anul 1955, cercetatorii de la Berkeley Bevatron au produs un antiproton. • Antiatomi – alaturand pozitroni si antiprotoni, oamenii de stiinta de la CERN, Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara, au creat primul antiatom. Au fost creati noua antiatomi de hidrogen, fiecare dintre ei rezistand timp de 40 de nanosecunde. Din 1998, cercetatorii de la CERN au impins productia de antiatomi de hidrogen la 2000 pe ora. Atunci cand antimateria vine in contact cu materia normala, aceste particule egale dar opuse intra in coliziune si produc o explozie ce emite radiatie pura, care se deplaseaza din punctul de explozie cu viteza luminii. Ambele particule care au creat explozia sunt anihilate complet, lasand in urma alte particule subatomice. Explozia care are loc atunci cand antimateria si materia interactioneaza, transfera intreaga masa a ambelor obiecte in energie. Oamenii de stiinta cred ca aceasta energie este mai puternica decat orice alt tip de energie care poate fi generata prin alte metode de propulsie. Deci, de ce nu am construit inca un motor bazat pe reactia materie-antimaterie? Problema cu dezvoltarea unui asemenea motor este ca exista o lipsa de antimaterie in acest univers. Daca ar fi existat cantitati egale de materie si antimaterie, cel mai probabil am vedea acea reactie in jurul nostru. Intrucat antimateria nu exista in jurul nostru, nu putem vedea lumina ce ar rezulta in urma ciocnirii ei cu materia.
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 09:29:31 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015