Motto: “De cele mai multe ori oamenii asociaza moartea cu pierderea fortei vitale, cand in realitate, se intampla exact invers. Prin moarte ne pierdem numai trupul de pamant, iar energia vietii noastre eterne se uneste cu forta unui suprasuflet divin. Moartea nu este intuneric, ci lumina!”- Michael Newton Una dintre lucrarile care se ocupa de experientele constiintei in afara trupului fizic ii apartine psihologului si hipnoterapeutului american Michael Newton si se numeste Calatoria sufletelor. Studii de caz asupra vietii dintre vieti. Inca de la inceput, el afirma: “Nu sunt om religios, dar am descoperit ca locul unde ne ducem dupa moarte este unul al ordinii si al sensului calauzitor, si am ajuns sa cred ca viata de acum si cea de dincolo fac parte dintr-un plan grandios“. Interesant este faptul, ca doctorul Newton la debutul cartii era ateu, deci abordarea este cat se poate de obiectiva si prudenta. Constient de faptul ca trateaza o tema pe cat de stranie pe atat de greu de acceptat de logica liniara, subliniaza ca poarta trecerii poate fi accesata de cei vii prin hipnoza. La terminarea studiului, Newton devine credincios, intelegand ca Dumnezeu este la fel de prezent in fiecare dintre noi atat in timpul vietii trupului, cat si in viata de apoi. Calatoria sufletelor se bazeaza pe 29 de transcrieri ale sedintelor de hipnoza in care subiectii isi povestesc experientele dintre vieti. Aproape ca o constanta vine martusrisirea ca mintea, sufletul, spiritul nu mor odatat cu trupul, ci raman constiente, trec printr-o serie de etape bine definite inainte de a se incarna intr-o forma fizica. In general sufletele celor care nu se pregatesc inca din timpul vietii sa inteleaga moartea, pot fi socate de ruperea contactului cu trupul. In cele din urma vor foi atrase de o lumina stralucitoare de unde izvoraste un profund sentiment de pace euforica. Noi, de fapt uitam adevarata noastra stare naturala de spirite vii, cand ne nastem, asa cum credea si Platon care justifica aceasta uitare pentru a putea trai la maximum experienta vietii. Majoritatea celor care au trecut prin moarte clinica povestesc despre tunelul de lumina la capatul caruia se afla un ghid spiritual, un maestru, o ruda apropiata, un inger pazitor, o entitate cu care au stabilit o legatura mentala. Senzatia comuna tuturor este de hiper-realitate, in care detaliile lumii spirituale sunt extrem de evidente si acute, in care culorile si stralucirea luminii sunt “paradisiace”. In lumea dintre vieti, contactul se realizeaza telepatic, nimeni neputandu-se ascunde de ceea ce este de fapt. Judecata de Apoi, incepe cu un consiliu de fiinte superioare care lasa candidatul la eternitate sa-si judece singur faptele in functie de “competentele spirituale cu care a venit in lumea de pamant“. In functie de gradul de evolutie, sufletul va fi calauzit apoi fie spre reincarnare, fie spre intruparea intr-o noua forma existentiala, extinsa, neconditionata si strans legata de “sistemul neuronal divin“, cu alte cuvinte prin mantuire poti dobandi statutul de logos activ. Sufletele apartin unor comunitati si se apropie in functie de universul comun, conform dictonului: “cine se aseamana se aduna“! Oamenii pe care-i consideram importanti pentru noi in viata actuala, au fost probabil la fel de apropiati si in alte vieti, de aici si sentimentul pe care-l traim la o prima intalnire cu cineva, ca, de fapt, il cunoastem de cand lumea! -va urma-
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 10:37:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015