Munca multa tampeste! Cat timp din viata voastra il petreceti la - TopicsExpress



          

Munca multa tampeste! Cat timp din viata voastra il petreceti la munca? Ati facut un calcul cat de cat estimativ? Cat dormim, cate ore petrecem la job, cat timp alocam rezolvarii altor treburi, cat timp dedicam altora si cat ne ramane in final pentru propria persoana, pentru noi exclusiv? Cuantificat in minute macar…..Ramane ceva din cele 24 de ore doar pentru noi insine? Exclusiv…? Mie personal calculul asta imi da cu virgula si niciodata nu este in favoarea mea. Ceva trebuie schimbat in angrenajul existential fiindca prea multa munca tampeste! A constatat treaba asta si Emil Cioran care a incercat o explicatie cat de cat plauzibila a acestui fenomen: “Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decat la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza. Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca. Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta, activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.” Am incheiat citatul dar stau sa ma intreb: se merita? Atata efort, truda, transpiratie, timp irosit…..pentru ce?A cui viata o traim?Cui ne abandonam visele si dorintele, in slujba cui ne lasam furati de propriul nostru timp, deposedati de propriile clipe?Un subiect serios de meditatie la care ar trebui cu totii sa reflectam foarte adanc. Sau poate ca nu cu totii, poate ca sunt si oameni care nu s-au lasat tampiti de munca, nu sunt tentati de placeri materiale, nu s-au lasat depersonalizati pana la dezumanizare….care traiesc, a caror viata nu s-a transformat intr-o rutina apasatoare! (Spirit Liber)
Posted on: Sun, 18 Aug 2013 17:09:49 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015