Mă atrag şi mă enervează rău oamenii complicaţi. Când îi văd îmi dau seama cât de greu le e altora să aibă de-a face cu mine. Acum râd cu gura până la urechi şi afară cantă păsărele, iar peste câteva minute tună şi fulgeră. Acum îţi scriu poezii şi îţi jură iubire, apoi nu mai auzi nimic de ei. Dispar şi te fac să te întrebi “unde naiba am greşit?” şi revin în viaţa ta fix atunci când reuşeşti să te pui pe picioare, de parcă ar avea un detector care îi anunţă că ar fi timpul să te dea iar peste cap. Şi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, îţi zâmbesc cu ochi mari şi nevinovaţi. Sunt fascinanţi tocmai pentru că niciodată nu ştii la ce să te aştepţi de la ei, pentru fiecare clipă petrecută împreună o trăieşti la maxim ştiind că mâine e posibil să plece şi să rămâi din nou în ceaţă. Pentru ei albul nu e alb, iar negrul nu e negru, pentru că 1+1 nu fac 2, pentru că le place ploaia, iar soarele îi deprimă, pentru că sunt ba reci, ba sensibili. Şi nu dau doi bani pe părerea celorlalţi, trăiesc într-o lume a lor după propriile reguli. Azi totul e bine, iar mâine telefonul nu mai sună. Iar dacă suni tu, nu răspunde nimeni. Şi dacă faci prostia să te îndrăgosteşti, e posibil să începi să scrii despre asta. :D O să te facă să nu mai fii om şi o să-ţi fută creierii până când îţi vei dori să te internezi la nebuni de bună voie. youtube/watch?v=bd2B6SjMh_w
Posted on: Tue, 11 Jun 2013 05:43:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015