Mă cuibăresc pe aripile dorului... M-a chemat a nu știu câta oară. Mi-a dăruit mereu tot ce-am dorit. Prin sufletul meu pășește liber. Ador prezența acestui dor străvechi și mereu nou. În fiecare clipă își revarsă magia și-mi spune povestea lumii. Zâmbește eternului te iubesc și umple carnea de miracol. Cele cinci simțuri devin acute și se pierd în adorație iar bătăile inimii se aud în surdină ca bătăile unor aripi de înger. În jur se deschide un spațiu în care mișcarea e bucurie, îmbrățișare. Se-ntinde și pătrunde în inimi cu care zbor împreună. Împreună... sufletul străbate vocea și călătorim pământurile copilăriei noastre. Pământurile iubirii noastre ce răsar în suflet și crează frumosul acestei lumi. Dor atât de proaspăt... Mă plimb noaptea spre dimineață prin iarbă, închid ochii și roua îmi mângâie trupul cu lacrimi din stele. Lacrimile lor sunt șoaptele unor zboruri venite din stele. Stelele martore atâtor priviri. Atâtor ceruri pline de lumină ele-și dăruiesc tăcerea. https://youtube/watch?feature=player_embedded&v=6s7EfYpKy0o#at=259
Posted on: Thu, 20 Jun 2013 21:34:35 +0000