N-a fost niciodată ca vreodată. Sergiu Celibidache n-a mâncat - TopicsExpress



          

N-a fost niciodată ca vreodată. Sergiu Celibidache n-a mâncat salam cu soia, deci n-avea dreptul să vorbească. Da, îi aparţin ghioceii şi toporaşii, altfel ar fi întinat numele trandafirului şi-al FSN-ului din care n-a făcut niciodată parte. Un dărâmător de tradiţie, un sfâşietor de drapel national. Auzi, tot ce-au făcut ceilalţi e nedemn de fundament. Unde ne-am fi aflat noi acum dacă nu clădeam 23 de ani pe tradiţie şi-l lăsam pe Ion Raţiu să ne vândă ţara? El a gândit, n-a muncit. El n-a mâncat o pensie amărâtă ca părinţii şi bunicii nostri. Fiţi atenţi vă rog la imagine după ce maestrul zice "Cei ce se sprijină pe tradiţie sunt impotenţi" o să identificaţi imediat agentul, opriţi cadrul să vedeţi cum personajul în pulovăr cu dungi negre orizontale se caută la şliţ. Deci, unii îl mai şi credeau. Ne mai face vinovaţi pe toţi. (În Vinerea Mare preotul catolic înainte de a se prosterna cântă cutremurătorul vers: "O, fericită vină!") Suntem nefericiţi acum pentru că vina a fost fericită? Maestrul a vrut să spună că eram toţi fericiţi după revoluţie ca vinovaţi de complicitate măruntă, iar ăi mai vinovaţi de complicitate notorie sunt fericiţi şi azi fiindcă noi n-am ştiut să discernem tipurile de complicitate. Maestrul vorbeşte-n dodii, mediocritatea şi intriga au ajuns să determine evoluţia "artistică" a României. Profetic, nu-i aşa? Dar, degeaba se spune că "nimeni nu e profet în ţara lui". Şi taman pe el să-l credem când Silviu Brucan era excepţia să confirme regula proverbului. Situaţia mediocră artistică în care ne găsim din vina noastră... Artistică, neartstică... lasă-ne, bre, Dumnezeu să te odihnească-n pace!, lasă-ne, bre, în durerea noastră de peşteră, ca-n alegoria lui Platon, noi avem aleşi şi soartă, noi avem tipul nostru de românism, popor talentat, cum bine spuseşi, talentat la aşa de "multe", noi avem tradiţii solide încă de la paşopt încoace, noi o avem pe Elodia ca basm, pe "-escu" ca preşedinte, pe Becali ca haiduc, pe Banciu ca satir, pe Cezar Ouatu ca muzician şi lista-i lungă. Tu, du-te alături de marii români care ne-au făcut cinste (mare scofală mare), dar de ale căror inteligenţe intuitive nu vom asculta niciodată şi ale căror caractere integre nu ne vor sluji niciodată ca model al prosperităţii personale!
Posted on: Tue, 16 Jul 2013 23:42:58 +0000

Trending Topics




© 2015