NE IARTĂ MAMA Te strâng în brațe mamă cum, În urmă ani, făceai cu mine Având răbdarea să-nțelegi Tot ce-ți spuneam printre suspine. Acum te strâng la pieptul meu Și cât de mică-mi pari tu mamă. În ochii tăi de lacrimi plini, Sunt tot cel mic de bună seamă ! Nu-mi spui nimic, că iată glasul Ți-e doar un tremur în bărbie. Dar înțeleg prea bine, mamă Din tot ce-ai vrea să-mi spui tu mie: Ai venit ca să mă vezi ? C-au trecut atâtea zile, De-am albit tot așteptând Să te văd venit, copile ! Nu-mi spune c-ai să pleci din nou Că nu mai pleci să mi se pară ! Ești slab și palid, prin străini, Viața nu-i deloc ușoară . Eu te mint, dar mă poți crede Că nu mi-e greu , că o duc bine ? Cu ochi scăldați de tot în lacrimi Privești în dincolo de mine ! Și nu la vorbele-mi rostite Rămâi atentă suspinând, Cu lupa lacrimilor tale Îmi poți privi adânc în gând. Când mâinile-ți mă prind de tâmple Și tremurândă-mi mângâi părul, Pricep că-mi ierți întârzierea Și că-ți ascund tot adevărul !
Posted on: Fri, 30 Aug 2013 20:35:49 +0000