Nimic nu se poate confirma in absenta experientei. Parintii nostrii primordiali, au ales ca aventura intrupata, cunoasterea deopotriva a dimensiunii binelui si a raului. De atunci si pana astazi, din generatie in generatie, ne vedem actionand, constient sau inconstient pe linia de mijloc intre cele doua posibilitati. Daca suntem putin atenti la ce se intampla in noi si in jurul nostru, putem trage o concluzie simpla. Raul nu contine in sine nici un graunte de inteligenta, deci este prost si prin urmare condamnat esecului. Un singur motiv este capabil sa desire iluzia generata in imparatia raului: nimanui nu-i place cu adevarat un tiran, iar raul se defineste prin impunere. Omul rau nu-si poate atrage loialitatea celorlalti decat generand frica. Din pacate, in cultura fricii isi rateaza minunata experienta a vietii toti lasii, slugarnicii si natangii care executa tematori ordinile tiranului. Nu poate exista loialitatea adevarata, bazata pe frica, iar cei care se supun acestei energii intunecate, sunt doar niste tradatori ai propriei naturi libere. Cum raul este invaziv si diabolic el nu se poate instaura decat prin conspiratie, manipulare si supunere. In lupta lor continua pentru dominare si razbunare, slujitorii raului nu-si pot imagina decat ca toti oamenii gandesc la fel. Cei carora li s-a facut rau nu pot, in acceptiunea lor, decat sa caute posibilitati de razbunare si atunci, cu cat fac mai mult rau, cu atat cresc si dusmanii imaginari. Stalin, cuprins de paranoia, a murit de frica. O teama satanica de complot l-a facut sa-si piarda increderea chiar si in cei mai apropiati prieteni! Omul rau nu mai are nevoie de dusmani. In mod inevitabil raul generat de ei, transformat in paranoia se intoarce impotriva, mancand ca un cancer lumina launtrica, sursa vietii. Tiranii mor uscati de seva si incrancenati intr-un ultim scrasnet al dintilor.
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 06:57:01 +0000