Note de drum & despre citit Îmi place Kindle și mă folosesc zilnic de el. Am, la purtător, vreo trei mii de titluri (ediții complete, în original, Cehov, Gogol, Tostoi, Dostoievski, Dovlatov, Bunin, Bulgakov, Shakespeare + romane, piese de teatru, studii de tot felul). Am chef de ceva, din două click-uri am textul în fața ochilor. Și totuși, am senzația că ceva se pierde. (Re)citesc acum, la drum lung, Insuportabila ușurătate a ființei (Milan Kundera). Cartea are, cu tot cu paginile de gardă, 348 de pagini. Am ajuns la pagina 119, adica mai am un pic pînă la jumătate. În pauzele de citit, cînd coboram din autocar să fumez, băgam semnul în carte și observam cum, pagină după pagină, mă îndepărtam de începutul cărții și mă apropiam, lent, de sfîrșitul ei. O senzație precisă, dar neliniștitoare, de înaintare, de îndepărtare și de apropiere. Știi mereu unde te afli și unde vei ajunge. Probabil că, inconștient, subliminal, cititul cărților pe hîrtie (dar și spectacolele de teatru, filmele, ramele tablourilor, concertele de tot felul) ne familiarizează cu Marea Îndepărtare (de începutul vieții fiecăruia dintre noi) și cu Marea Apropiere (a sfîrșitului vieții). Ni le fac mai suportabile, mai digerabile, mai prietenoase. Am senzația că suportul electronic anulează această senzație/efect. Pe Kindle, înafară de un sec %, nu prea știu unde mă aflu. Există un început vag și un sfîrșit vag. Nu mă prea pot întoarce la fel rapid ca în cazul cărții tipărite. Aa, mai știu, pe Kindle, că mai am de trăit 65%. Asta, dacă nu se termină între timp, brusc, bateria.
Posted on: Sat, 02 Nov 2013 18:25:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015