Nu mi-am întâlnit încă jumătatea, şi probabil nu voi şti cu adevarat decât în ultimul moment al vieţii mele sau poate abia după, dar am iubit. Şi am iubit mult şi intens. Am dăruit vagoane de iubire şi timp fără să aştept vreo clipă să le primesc înapoi. Am trăit clipe de neuitat şi dimineţi pline de zâmbete şi îmbrăţişări. Am greşit, am iertat, am învăţat să iubesc mai bine. Am iubit fără să mă gândesc la ziua de mâine, şi nu am căutat să scormonesc în permanenţă în trecuturile noastre. Nu am căutat explicaţii cu privire la sentimentele mele, am înteles că într-adevăr unele lucruri trebuie acceptate aşa cum sunt. Întotdeauna au fost şi momente mai puţin fericite, am plâns, mi-am simţit inima zdrobită, dar într-un final tot iubirea a fost cea care a vindecat-o miraculos. Nu am fugit după iubiri pierdute şi am acceptat, poate mai greu, poate după mult timp, dar am acceptat – că dragoste cu sila nu există; odată distrus, sentimentul de iubire NU mai poate fi adus înapoi. Nu m-am amăgit niciodată cu gândul că am găsit fata perfecta, chiar dacă mi-a dat totul şi m-a făcut să mă simt minunat, dar am găsit fetele imperfecţi, pe care leam iubit şi care m-au iubit; Şi chiar dacă iubirea dintre noi nu a putut dura pentru totdeauna, amintirea mea în inimile lor va fi probabil mereu vie.
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 11:07:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015