Nu îmi este foarte ușor să vorbesc despre mine... dar voi încerca. Sunt un om cu calități și defecte în armonie. Oamenii se miră adesea de faptul că sunt o persoana foarte pozitivă, pentru că sunt o fire veselă și energică. Îmi iau energia din iubirea pentru viață, pentru oameni și pentru Dumnezeu. Există două lucruri care nu îmi plac la oameni și pe care încerc să nu le las să mă definească: orgoliul și egoismul. Sunt oscilantă și imprevizibilă. Pot fi stupidă câteodată și am momente când vorbesc mult, prost și fără rost și când rănesc fără să vreau. Dar știu și să fiu umilă și să îmi cer iertare atunci când greșesc. Fiind o fire atât de realistă, nu prea mă mai zguduie nimic și nu mai am așteptări de la oameni. Nu mai aștept să mi se recunoască meritele, nici să fiu înțeleasă și nici să mi se răspundă în mod echitabil la sentimente și la dăruirea cu care relaționez. Nu îmi ocup mintea cu gânduri obsesive, întrebându-mă ce cred și ce spun alții despre mine, fiindcă am observat că prea mulți oameni judecă după prejudecăți proprii și prea puțini după calități obiective. Nu trăiesc după cutumele societății și asta îmi dă pace lăuntrică și libertatea de a fi așa cum îmi doresc. Am renunțat să fac eforturi pentru a fi pe placul tuturor, pentru că știu că oricât m-aș strădui nu voi reuși niciodată să-i mulțumesc pe toți. Nu mă consum pentru nimicuri și știu să separ problemele reale de cele închipuite, trecătoare. Îmi păstrez mintea și sufletul libere și nu mă încarc cu răutăți. Dacă mi se greșește, iert, dar nu uit. Nu rămân niciodată datoare atunci când cineva îmi face un bine, dar îi uit de îndată pe aceia care mi-au făcut rău și nu caut să mă răzbun. Cea mai mare răzbunare de care sunt capabilă este uitarea. Îmi place libertatea, sunt independentă, practică și asertivă. Am trăit tot felul de experiențe, bune și rele, am fost extrem de fericită, dar și foarte nefericită, am suferit și am răni adânci în suflet. Am fost dezamăgită, trădată, abandonată, dar nu am lăsat suferințele să mă transforme într-o persoană rece, nesigură și precaută. Nu mă autocompătimesc și detest rolul de victimă. Toate cicatricile pe care le am în suflet în urma suferințelor mele, le port ca pe niște medalii. Sunt foarte puternică și foarte sensibilă totodată. Există o singură forță în tot universul, care mă poate îngenunchea: Dumnezeu. Nu pot fi prefăcută și ipocrită, de aceea îmi spun mereu părerea, asumându-mi riscul de a nu fi aprobată și plăcută. Am personalitate și de aceea nu suport efectul de turmă. Singurele ființe în fața cărora îmi cântăresc cuvintele sunt copiii. Iubesc oamenii, nu îmi place singurătatea și nu mă pot bucura de nimic, dacă nu împart cu cineva. Am totuși și momente când mă izolez și când am nevoie să fiu doar eu cu mine. Îmi plac oamenii deștepți, sinceri, naturali, deschiși și cu simțul umorului. Pentru mine contează cum este o persoană, nu ce are, cum arată și de unde vine. Detest ura de rasă și discriminările de orice fel. Nu suport invidioșii, infatuații, profitorii, istericii, lăudăroșii, zgârciții, ipocriții, leneșii, nesimțiții, curioșii și intriganții. Nu îmi plac oamenii care caută să iasă în evidență cu ceea ce au și nici aceia care-i privesc pe alții de sus. Dar respect pe oricine mă respectă. Știu că nimeni nu este perfect, de aceea caut partea bună din fiecare persoană și tolerez anumite defecte și ieșiri, conștientă că și eu am defectele mele. Detest nedreptatea, limitarea, ura, negativismul, spitalele, agresivitatea, opulența, reproșurile, gelozia și despărțirile... Am mania curăţeniei, nu suport dezordinea sub nicio formă şi detest lipsa punctualităţii. Îmi plac lucrurile simple, nu suport imitaţiile, prostul gust şi vulgaritatea. Iubesc natura şi animalele libere, fiindcă detest grădinile Zoo. Sunt o romantică patetică, de aceea mă ataşez foarte tare de locuri, de amintiri şi mai ales de oameni. Mă sensibilizează copiii, bătrânii, animalele şi suferinţa oamenilor. Nu voi spune niciodată “nu” atunci când cineva va avea nevoie de ajutorul meu. Nu pot trece indiferentă pe lângă cineva care plânge, pe lângă un om bolnav, sau pe lângă un animal rănit. Şi nu pot trece indiferentă pe lângă flori, pomi, oameni care zâmbesc şi lucruri care îmi încântă privirea şi îmi fac sufletul să vibreze. Visez la o lume mai bună, la armonie și la pace. Sunt dezamăgită de faptul că majoritatea oamenilor se îndepărtează de esențial, că uită adevăratele valori, că nu știu să trăiască frumos, că se irosesc inutil, că preferă să urască, decât să ierte și că preferă să se înstrăineze, decât să caute apropierea... Mă întristează faptul că oamenii prețuiesc mai mult lucrurile, că luptă pentru ele, că plâng după ele, că nu pot trăi fără ele, dar se despart cu prea multă ușurință de oameni, fără a regreta, fără a încerca să salveze relații... Îmi doresc să fiu mai bună, mai umană, mai sinceră, mai loială, mai iertătoare şi fac eforturi să corectez ceea ce nu îmi place la mine. Dar nu voi uita niciodată că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea. Sunt un om ca toți ceilalţi, un om cu vise, cu frământări, cu regrete... Sunt un om imperfect, care visează la o lume perfectă și încerc să contribui la aceasta lume dăruind ceea ce am mai bun în mine. Nu concep viaţa fără muzică, fără cărţi, fără iertare, fără prietenie, fără amintiri frumoase, fără iubire...
Posted on: Mon, 12 Aug 2013 21:35:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015