Numai noaptea Numai noaptea vino, când tăcerea Se loveşte tainic de fereşti, Când mă-nchid ursuz în încăperea Unde stau şi-aştept să te iveşti. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă, Dar s-a prins în curte, printre vreji, Numai noaptea vino, când se lasă O perdea de plumb pe ochii treji. Fluturând în urma ta eşarfe Negurile toate de pe lac, Fă să înceteze-aceste harfe Care ziua-ntreagă nu mai tac ! Şi la umbra lunii blestemată Te apropie-ncet, prin pragu-nchis, Ca să fii şi mai neaşteptată Decât ai fi fost, venind prin vis. Nu-s frumoase zilele, nici calme, Cât aceste nopţi ce mă-mpietresc. Dacă vii, bătând uşor din palme, Numai noaptea vino, când primesc ! Numai noaptea, când e lună plină Şi pe stânca neagră, lângă-un trunchi, Presimţindu-şi pântecul, virgină, Căprioare cad în genunchi, Când se umple cerul cu şoapte Pline de mister şi prevestiri, Numai noaptea vino, când e noapte, Şi Sibiul tot, un cimitir. Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce Sărutarea nopţii pe obraz. Locuiesc la ultima răscruce ! Cheia-i lângă poartă pe zăplaz !
Posted on: Tue, 24 Sep 2013 07:47:47 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015