O calatorie mi-nu-na-ta. Cu trenul. Asa ca urcati repede in vagoane! :) “Cum am ieşit din România, trecând prin Ungaria, Slovacia, Austria, Germania, Danemarca, până în îndepărtata ţară a Suediei, nimeni nu ne-a oferit în tren trei ciocolate la cinci lei, nici integrame, nici plasturi, trei la leu, nici brichete, ţigări fără timbru, seminţe, bere la doză, reviste vechi sau truse de unghii”. * “Stau la geam, contemplu relieful ondulat, vale-deal, vale-deal, specific românesc. Îmi vine să cobor în fiecare gară până la graniţă. Nici nu ştii cum pune cineva ochii pe mine şi mă face cetăţean de onoare”. * “Până la Viena, prin Bratislava, facem vreo opt ore, trecând prin trei țări. De la București la Curtici am făcut de două ori mai mult. Cum treci de graniță, se întâmplă ceva cu trenurile noastre. Încep să meargă mai repede. De două ori mai repede. Nu mă îndoiesc, străinii le impun trenurilor noastre acest regim de viteză ca să le distrugă”. * “Ce fel de ţară o fi Austria asta fără un Oraș al Câinilor? Și ce oraș o fi Viena asta fără niciun câine pe străzi? Se fălește cu capodopere de arhitectură, se dă templu al culturii și al știinţei, se vrea un oraș-muzeu, Olimp pământesc al artelor, buricul civilizaţiei! – și, poftim, nu găsești un câine să-i dai niște resturi! Iar oamenii... ce fel de oameni or fi vienezii ăștia? Oare printre ei n-or fi iubitori de animale?” * “Deodată, o rază de inspirație divină îmi luminează mintea întunecată de temeri și regrete. Mă întorc în scurt, scot șunca din sertarul de sticlă și, paf! o bag în seif! (…) Formasem trei coduri greșite. Seiful a scos un țiuit strident și s-a blocat. Șunca mea rămăsese înăuntru. Și noi, pe lângă seif, ne uitam unii la alții, nedumeriți, înfrânți. Șunca era acolo, la un deget distanță de noi, și nu puteam decât s-o mirosim”. * “Tramvaiul vienez are roți de vată. Nici nu-l auzi când vine. Cum noi suntem obișnuiți să traversăm pe unde se nimerește, cât pe ce să dăm bot în bot cu tramvaiul”. * “Peisajul curge pe lângă noi năvalnic, un torent verde în care formele și detaliile se topesc. N-apuc să văd ceva ca lumea și să rumeg bine imaginea. Cu atât mai puțin să fotografiez. Până duc aparatul la ochi, până încadrez, ținta dispare. Cum să călătorești în asemenea condiții? (…) La noi poți să tragi o țigară între vagoane sau la veceu, te mai înțelegi cu nașul, mai cobori prin gări să cumperi o bucată de brânză, poți să rămâi și la o bere, undeva, și să ajungi trenul din urmă cu o căruță de ocazie”. * Trenul e pentru nemţi doar o sculă cu care ei îşi fac treaba repede şi eficient. Între neamţ şi tren e o relaţie rece, pragmatică. Nu văd copii de-ai lor să alerge după tren şi să ne facă prieteneşte din mână ori să arunce cu pietre, în glumă. Nu văd nume nemţeşti zgâriate pe uşi, pe pereţi. Noi facem aşa ceva pentru că iubim trenurile.” * “Poţi să te urci pe bicicletă şi să pedalezi sute şi sute de kilometri, prin toată ţara, fără grija agenţilor de circulaţie, fără să te temi că te împunge vreun bou cu maşina... Nu tu guri de canal cu capacele furate, nu tu câini, nici pietoni furioşi, nici mămici cu landouri, maşini puse de-a curmezişul sau tarabe, nimic. Drum lin ca-n palmă şi liber. Păi, Germania e patria bicicletelor, prietene!” * “– Hello! Are you from Romania? – Da. Adică... Yes. Nadia Comăneci, Hagi... – Oh!... My friend died there. A dog bit him...” * “Un plimbăreț de ăsta – tot văicărindu-se într-o parte și-n alta că, aoleu, mi-a murit prietenul în România, l-a mușcat un câine! – îți strică imaginea de n-o mai repari nici cu o mie de frunze, nici cu toate plantele medicinale din grădina Carpaților. (…) Îmi trebuie câteva clipe ca să-mi dau seama că trenul s-a oprit pe un pod imens în mijlocul mării. Departe, din încrețirea cerului de jos răsare o turbină eoliană care scarmănă norii din cerul de sus cu palele ei uriașe. Mă uit vrăjit la mașinăria asta. O arătare trufașă într-o luptă mută cu cavalerii vântului”. Mai mult aici: viorelilisoi.ro/
Posted on: Tue, 06 Aug 2013 18:47:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015