O chestie doar utila, potential practica. Aveam un colaborator cu care ma distram copios, apropiindu-ma de el cate un pas, la care acesta raspundea de fiecare data, fara exceptie, inconstient, cu un pas de evitare, in spate, stanga, drepta, dupa cat loc avea. Acuma sa nu credeti ca stateam nas in nasul lui asa, nu. Deja eram la doi metrii si ceva distanta, si asta se pastra, pana cand amuzandu-ma, il prindeam undeva la colt, abia atunci reuseam sa scad distanta sub doi metrii. Nici nu mai respira bine, isi cauta de lucru, undeva in alta parte, devenea agitat, vorba tare, transpira. (Scuze colega, doar aveai pretentia la un spatiu de manevra mult peste cel obisnuit, pentru unul ca mine care vorbeste mai incetutz asa, ca ma puneai in situatia de a striga de parca nu puteam vorbi, mai incetutz asa. Nu esti tu de vina, normal, doar ca asta era motivatia mea, pe langa cea cu....plimbatul prin cartier, care era un deliciu). Trecand peste amuzament, in functie de bagajul ereditar, de ocupatia inaintasilor(semanatori, spatii largi, crescatori de animale, spatii largi sau inguste, ingradite, locatari intr-o localitate, spatii definite pe baza de reguli de miscare, grup numeros, spatii cu reglementari de circulatie stricte, sincronizate, aglomeratie) toti avem o oarecare imagine proprie asupra spatiului de manevra necesar pentru a ne manifesta. Am observat ca puterea vocala, are chiar acest rol, mentine un spatiu vital convenabil. Poate ca e ereditar de la maimute, insa e adaptat oarecum la mediul urban, social uman. In acest context, e util sa ne percepem oarecum spatiul de manevra, sa ii definim utilitatea, nu doar ca un exercitiu mental, ci si pentru a intelege de ce uneori e simtim neplacut in situatii, aparent normale. Suntem comunicativi si gesticulam, majoritatea dintre noi, nevoie mare, in incercarea de a da greutate cuvintelor noastre, subliniindu-le prin miscari ample. Cel care intra in raza lor de actiune, e ....potential in pericolul de a lua una peste nas. Grija noastra visavis de acest aspect, ne face sa stam efectiv la distanta adecvata , la care persoana si membrele noastre nu ajung sa coincida ca pozitie in acelasi loc din spatiu. Deasemenea, pentru activitati care implica o apropiere , incepem sa reducem din amplitudinea manifestarilor, sa avem grija cum ne manifestam, studiind in permanenta optiunile oferite de spatiul astfel ocupat. Putem defini , spatiul delimitat de pielea proprie, ca fiind spatiul vital, si cel definit de raza de actiune a membrelor, spatiul intim. Dincolo de acest spatiu intim este spatiul comun. Efectiv constatam ca ne place sa ne fie invadat spatiul intim, doar de anumite persoane, spatiul vital, de persoane speciale, in rest totul se desfasoara in spatiul comun. Asta nu inseamna ca daca la un moment dat spatiul nostru intim include ceva ce apartine persoanei, in acele momente este al nostru, nu, doar se afla in acest spatiu si nu ne apartine. Privind totul din acest puct de vedere, putem defini ce avem de fapt in posesie. Un spatiu vital, definit de piele, forma noastra, in care functionam ca si fiinta, un spatiu intim definit de distanta pana la care ajungem indiferent de actiunea pe care o executam, si un spatiu comun tuturor. Obiectele din aceste spatii ne apartin cam in felul utrmator: Ce este in spatiul vital, e coordonat strict de noi insine, interventiile in acesta zona , exceptand cazuri speciale, nu sunt obiectul vreunei targuieli. Ne apartine acel spatiu in mod total si gata. E tot ce avem de fapt. Obiectele din spatiul intim, pot apartine oricui de fapt, doar ca momentan sunt in raza noastra de actiune, si modificarea pozitiei lor e mai eficient daca o facem noi, pentru ca pur si simplu, suntem la indemana. Fiintele din spatiul intim sunt doar acelea , cu care suntem de acord in cazul unei eventuale atingeri de orice tip. Obiectele din spatiul comun, sunt obiecte comune, sau in urma unor reglementari de comun acord , sunt ale unei persoane sau alteia, principiile fiind definite de notiunea de proprietar ( normal, pe durata cat e proprietar). Fiintele din spatiul comun deasemenea, sunt in afara razei noastre de actiune, in afara spatiului intim, deci atingerea este exclusa tocmai datorita distantei alese. In functie de necesitati, uneori luam in calcul raza de actiune a unei persoane, sau animal, tinand cont de obiecte pe care le are in mana, bete, bastoane, sau de viteza pe care o pot prinde. E un spatiu imaginar de fapt, dinamic in functie de necesitati, un spatiu de siguranta visavis de schimbarile bruste de pozitie. In relatie cu o persoana, incercati sa ii oferiti acest spatiu intim , de fiecare data, in acelasi timp mentineti-l pe al dumneavoastra. Asta asigura o comunicare la un nivel sonor acceptabil, un camp vizual ofertant, fara impresia constrangerii, presiunii( in cazul in care e distanta prea mare sau prea mica, indica uneori dorinta de a evita privirea in anumite zone: ochi in ochi, se vad doar ochii, fata, distanta prea mare, nu se vad detaliile fine). Deasemenea, volumul discutiilor, e necesar sa tina cont de acutitatea auditiva a persoanei. Distanta vizuala, da impresia de constrangere cand ochii tind sa focalizeze un punct din interiorul spatiului intim. Cand punctul se afla in spatiul comun, privirea este relaxata, starea este deasemenea de relaxare. In consecinta, sa fim recunoscatori persoanelor care se bucura cand spatiul intim se intrepatrunde, pentru ca asta e semn de incredere, acceptare. Deasemenea, sa fim recunoscatori persoanelor care striga la noi, cand , ne infiltram noi asa in spatiul lor intim, fara un accept expres, intentionat, sau in autobuz, deci de musai. Ele doar ne avertizeaza ca se simt incoltite, presate, stresate, la un nivel cu care nu sunt obinuite, le copelseste emotional. Sa fim recunoscatori persoanelor care apreciaza o atingere de mana, pentru ca deja acest lucru arata disponibilitatea persoanei spre o comunicare, cel putin familiara, prieteneasca daca nu intima. Si daca o persoana iti permite apropierea piele la piele, chiar mai intim decat intimitatea uzuala, deja acest lucru este un abandon, incredere in noi ca intr-un partener de nadejde. Fie ca meritam titulatura sau nu, e de bun simt sa intelegem raspunderea visavis de o incredere dusa pana la abandon. Nu esti obligat sa fii responsabil visavis de acest abandon, e doar firesc sa fii responsabil. Organismul unei persoane e fragil ca o caprioara, cu boticul umed si cald, frematand intre incredere si teama de atingere. La cel mai mic semn de agresivitate, care denota intentii nefiresc de iresponsabile, caprioara se pune la distanta optima, si sta acolo adulmecand, mentinand distanta, mult mai mult timp poate, de cat a avut nevoie pentru prima atingere. Asta pentru ca ochiul melcului e de mii de ori mai insensibil la atingere, decat sufletul uman . Melcul scoate rapid ochiul din nou, dar sufletul uman, se deschide din nou, dupa mult mai mult timp. Durerea atingerii exista, fiind la fel de mult placere, si acceptarea ei intr-un abandon fizic, sufletesc, da acces la "pielea" sufletului, la care o adiere grosolana, lipsita de respect o poate rani. De aceea, nu gestionati pe cei care patrund in spatiul vostru intim, doar intrati cu responsabilitate voi insiva in spatiul celorlalti. Daca nu sunteti demni de increderea lor, nu le-o distrugeti inconstient. Lasati aceea sa fie zona unde ajung doar oamenii demni. E respectul tau fata de intimitatea, vitalitatea ta in primul rand, rasfranta asupra intimitatii, vitalitatii celorlalti. Poate spatiul tau nu e respectat. Si doare. Atunci stii cata durere provoci cand calci un spatiu sacru de intimitate, si uneori cand esti considerat special, un spatiu mai sacru, unde doar soapta si ochii inchisi perturba pacea, ai grija ca cel putin tu, sa favorizezi respectul si responsabilitatea. Nu pentru ca oamenii sunt minunati. Doar pentru ca toti, meritam asta.....inclusiv tu.
Posted on: Thu, 26 Sep 2013 08:06:51 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015