O doamnă, cred bine intenţionată, se întreabă "cîte şanse am să mă mai realizez?" şi s-ar putea să fie un manager profesionist de destine. Prezumţia că decocamdată nu aş fi realizat e tristă şi mă face să mă simt obiect într-o societate de consum în care marfa se consideră realizată după ce e vândută (chiar dacă-i mai proastă şi a vândut-o reclama mincinoasă!). Fiind o fiinţă autonomă şi liberă, omul are centrul de greutate în sine şi înrădăcinarea sa în lume pe dimensiunea tragică a conectării la nemurire depinde doar de puterile sale creatoare şi de forţa credinţei proprii în Dumnezeu. Fie că îi supără sau nu pe alţii, am respect de sine şi încredere în mine cât sunt bine înrădăcinat în nucleul valoric al fiinţei mele, cam aşa cum declară şi Antony Hopkins. De fapt, puţini sunt cei care ştiu ce e respectul şi încrederea în sine autentică, nu cea virtuos-artificioasă sau narcisit-inflaţionistă. Omul are o activitate de bază prin care îşi realizează ţelurile, astfel că "lucrul bine făcut" - cum scria Kotarbinski - este oglinda puterilor sale de creaţie şi îi asigură în acest domeniu de existenţă respectul de sine şi încrederea că nici altă dată nu va eşua. Pentru domeniul intimităţii, respectul de sine este dat de capacitatea de a iubi, de a fi altruist şi statornic în ataşamente de lungă durată şi a-ţi sprijini partenerul să se realizeze şi să înflorească emoţional. Răspunsul la iubirea ta, având conţinutul fericirii celuilalt, este oglinda puterii personale afective şi a creativităţii relaţionale care nutreşte şi ţine vie dragostea. Mă gândesc, fiindcă am şi duşmani de moarte, dacă şi cât contează pentru ei realizările mele profesionale ca psiholog şi scriitor, precum şi cuceririle afective care au conţinutul în dragostea pe care mi-o poartă câteva iubite pe care le-am avut şi care mă face să fiu încă intens viu. Nu am duşmani din relaţiile personale, ci în cele de serviciu fiindcă am spus în faţă şefilor când au furat din banul public şi au plagiat, au dat şpagă, au bârfit pe la spate, iar ca jurnalist cam tot aşa: hoţii despre care am scris cu probe, securişti şi turnători care au mutilat destine umane etc. Nu sunt la început de viaţă şi de carieră şi, după mii de articole, sute de poeme şi proze publicate, nu mă simt deloc frustrat şi îndoit de realizările acestea şi, în consecinţă, de realizarea mea (sintetic vorbind)... Cât despre şanse, le am pe toate şi nu le voi rata!
Posted on: Fri, 28 Jun 2013 21:31:45 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015