O scrisoare a unei vizitatoare de pe pagina noastră de facebook: Sunt mama a doi copii de 2 si 5,5 ani. De cele mai multe ori sunt foarte rabdatoare cu copiii mei. Uneori insa incep prin a-mi propune sa raman calma, sa ii ascult si sa nu ma cert cu ei dar totusi se intampla. Vreau neaparat sa fiu o mama buna pentru copiii mei si sa le mearga bine. Asta nu inseamna ca ii rasfat sau ca nu imi exprim emotiile. Cand ma enervez, exprim asta clar. La fel ca si atunci cand ei su sotul meu avem pareri diferite si ne certam (...) Dupa parerea mea este in regula copiii sa vada ca mama lor e frustrata si suparata atunci cand le spun de 100 de ori acelasi lucru si nu ma asculta. Cand le spun ceva si dureaza mult pana ma asculta atunci ma pot enerva foarte tare! Atunci strig la ei sau ii trimit in camera lor. De cele mai multe ori nu ma asculta nici cand ii trimit in camera si atunci ii iau cateodata de "aripioare" si ii duc acolo cu forta. Cand ii prind atat de strans de brat imi vine sa strang si mai tare dar ma gandesc "Doamne, asta e violenta! Nu e voie sa ii maltratez in halul asta." Si totusi n-am reusit sa ma controlez si sa nu mai fac astfel. Nu i-am batut niciodata si nici nu simt sa ii bat. Dar nu imi pot ascunde emotiile. Desigur ca nu e o scuza. Sentimentul de a nu fi o mama buna ma apasa. Ii iubesc din suflet si le spun asta in fiecare zi. La randul meu am crescut intr-o familie cu multe probleme, am avut o mama narcisista si dominanta care nu mi-a lasat nici un locsor in care sa ma pot dezvolta ca personalitate. Sa nu ma intelegeti gresit, nu ma plang. Imi iubesc copiii si vreau sa stiu daca ma puteti ajuta sa scap de aceste parti rele in personalitatea mea. Nu am cerezut niciodata ca e atat de greu sa fii mama si totodata atat de frumos. Ma puteti ajuta si desigur pe copiii mei? _________ raspunsul meu il gasiti aici: cu drag, Raluca Jacono - Familylab
Posted on: Tue, 08 Oct 2013 07:12:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015