Objet : Fw: Fwd: valoarea celorlate metale rare de la R.Montana Să ne reamintim: Pe lângă aur, la RMontana există şi alte elemente, mai scumpe decât aurul. Despre ele nu se spune nimic. Sunt făcute cadou!!! -- ROŞIA MONTANĂ ŞI MINCIUNA DIN CURTEA USL august 31, 2013 Filed under Virgil Florea Pentru că în România nu este cine să sancţioneze un astfel de „document”, cel păgubit este tot poporul Mă gândeam cu ceva vreme în urmă să scriu despre acest subiect, dar pentru că era „inghesuială” mare, mi-am zis că trebuie lăsaţi specialiştii să se pronunţe. Nici acum nu voi intra în detaliile aşa zisului contract ce va aduce lapte şi miere în România, ci vreau să mă refer doar la câteva chestiuni de fond. În primul rând „chestiunea” anilor 90 aruncată de manipulatorii timpului din care trebuia să înţelegem că ei, adică „oamenii de bine” nu-şi vând ţara. Am uitat-o cei mai mulţi dintre noi şi ca urmare, nemafiind o necesitate întrucât noii chiaburi deja apucaseră vârtos din ea (ţară) şi nu mai folosea la nimic, s-a trecut la următorul nivel. Acesta a adunat economiile şi de multe ori chiar întreaga agoniseala a românilor pentru a-i face complet dependenţi de un stat social cu economie pe minus. Prin alte părţi ceea ce s-a întâmplat la noi în anii 1993-1997, era socotit un atac la siguranţa naţională. Devalizarea băncilor româneşti a fost şi ea trecută la pierderi colaterale pentru că urmau marile câştiguri-evident nu pentru ţară-cu prezenţa a peste 6o bănci comerciale din lume şi aiurea pe toate străzile oraşelor şi nu numai, care trebuiau să „ascundă” într-un fel sau altul sărăcia cu ciucuri şi carduri. Între timp, desigur, nu s-a oprit de fel hoţia instituţionalizată din branşele deja consacrate. Pentru că la cele mai înalte niveluri banii au încăput, cu discreţia largă a „controlului”, în mâinile majorităţii celor care s-au pripăşit prin „funcţii”- susţinându-se unii pe alţii- ne putem închipui cum mai scapă vreun primărel de cătun, de DNA, care şi-a angajat şi el nepoata ca pompier, deşi studiile universitare nu corespund fişei. Bonus, toată presa peste bietul om, ce în alte vremuri ar fi primit doar o poză la panoul cu „ruşine lor”. O singură perioadă de după 1990 nu s-a furat cu atâta lâcomie, dar aceea a excelat prin mult prea multă dorinţă asociată cu muuult pre multă neputinţă. Şi-apoi cum să conduci, când eşti rupt în fund iar costumele Armani nu se ondulează pe oasele năclăite de terciul Sighetului sau a Râmnicului prea Sărat? Pradă uşoară pentru foştii, actualii şi viitorii specialişti în ale diversiunilor ce s-au consolidat ca şi putere „aleasă” după anul 2000 şi pentru care un termen de recunoaştere în istorie, precum Fanar, cel care a dat numele consacrat, încă nu îi este atribuit. Aceea este de fapt şi perioada de când începe un alt tip de calvar pentru cei care au avut harul să se nască deasupra bogăţiilor pământului dar deopotrivă şi a noastră a tuturor românilor, cu excepţia a câtorva mii. Faptul că cei care acum decid pentru ca proiectul Roşia Montană să continue, deşi în urmă cu puţin timp apreciau justeţea protestelor celor care se opuneau manifestând în acest sens, nu ne mai miră deloc. Contractul dintre popor şi cei votaţi a căzut exact în prima zi de după alegeri, dar pentru că în România nu este cine să sancţioneze un astfel de „document”, cel păgubit este tot poporul. Care, ştiu şi ei, are calitatea de a uita, precum cele despre care am scris în introducere. De data asta însă lucrurile merg prea departe Românii nu au nevoie de banii nimănui. Îi au pe ai lor. Demult. Aurul de acolo este mai mult decât un metal preţios, este un simbol. Acolo, şi în multe alte părţi din acest teritoriu s-au dus lupte de apărare iar sângele părinţilor noştri s-a scurs până în galeriile în care cei de la RMGC încearcă să ajungă cu tehnologie nouă. Cele 300 tone de aur se vor adăuga în următorii 20 ani celor 40-50 miliarde luaţi cu împrumut pentru doua fabrici de chibrite şi una de iaurt şi de care românii, aidoma coreenilor din nord, sunt extrem de mândri. Cu diferenţa că aceia nu înjură în public. O întrebare totuşi stăruie în minţile noastre. Oare chiar nu mai e nimic de furat, de vândut pe doi bani, sau de cumpărat bunăvoinţă din partea celor „mari”, încât să trebuiască să ne lipsim de una din GARANŢIILE existenţei noastre. Dacă ne dăm din ţară şi ultimile resurse trebuie să aşteptăm decizia de strămutare ca pe o favoare sau ne daţi voie să ne alegem singuri bejenia? Căci ce poate fi mai de neînţeles decât condiţia pe care ne-o facem singuri admiţând că cei pe care i-am ales în urmă cu 9 luni ne mai şi reprezintă? Mai mult decât atât, vina nu o vor purta hoţii ci noi că nu ne-am păzit. Este cât se poate de clar că Ponta şi coabitaţii lui servesc interese ce nu ţin de România din moment ce deciziile care privesc vânzarea acestui aur sunt luate în poziţia de „ostatic”. Indiferent ce veţi primi domnilor, nouă nu ne trebuie. Noi AVEM, pentru că ne-a dat Dumnezeu. Voi nu aveţi pentru că nu-L aveţi pe Dumnezeu decât pe buze. Iar de Roşia Montană încă mai aveţi timp să nu vă apropiaţi. Închipuiţi-vă că vă aflaţi într-o cameră unde sunt doar obiecte care fac obiectul ştiinţei guvernării unei ţări. Convingerea mea este că doar pe clanţă aveţi competenţă, iar dincolo de uşă eliberarea de şireturi şi curea. În cartea dintâi a omenirii, chiar pe primele pagini când se întocmeşte grădina Edenului, se vorbeşte despre o ţară, Havila, înconjurată de un râu, Pison, ce o uda şi care avea aur, din acela bun. Această ţară nu este identificată şi se pierde în apele potopului dar aurul ei rămâne. Ce ţară din partea asta de lume a fost întotdeauna o ţintă? Se mai găsea, spune textul şi bedelion, şi onix…. Virgil Florea 31 august 2013 E oficial! Valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît cea a aurului. Nimeni nu vorbește despre acest subiect! TĂCEREA ESTE DE AUR! Un specialist român care cunoaște Roșia Montană ca pe propriile buzunare a făcut o delarație-șoc. Aurel Sântimbrean A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Roșia Montană, ca inginer geolog șef. Este omul care știe cel mai bine din România ce zăcăminte sunt acolo. Și cu toate astea, niciun ministru din România nu a fost curios să îi ceară opinia: A.S.: Aș vrea să vă dau doar niște date, pe care le am și în față. În 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. În 1962, Icechim din București, evidențiează prezența germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. În 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o probă de 350 kilograme de zăcămînt și am trimis-o la analiză la Institutul de Cercetări din Baia Mare. Vreau să vă prezint cîteva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tonă, argint – 11, 7 grame pe tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă, titan – 1000 grame pe tonă, molibden – 10 grame pe tonă, vanadiu – 2500 grame pe tonă, nichel – 30 de grame pe tonă, crom – 50 grame pe tonă, cobalt – 30 grame pe tonă, galiu – 300 grame pe tonă. Aceste probe și rezultate se află în documentația pe care RMCG-ul a cumpărat-o de la Agenția Națională de Resurse Minerale. Rep.: Aceste metale rare le vor extrage fără să plătească nimic? A.S.: Nimeni nu vorbește despre ele. În orice discuție se vorbește de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbește absolut nimeni. Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul. Continuarea AICI stareanatiunii/rosia-montana-si-minciuna-din-curtea-usl.html
Posted on: Sun, 15 Sep 2013 10:26:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015