Ochiul ambliop întâmpină o dificultate sporită în momentul în care trebuie să recunoască litere prezentate într-un şir comparativ cu litere izolate. Un efect similar se obţine prin plasarea literei din optotip într-un cadru format din 4 linii. Acest efect este denumit interacţiune de contur, dificultate de separare sau fenomen de aglomerare. Interacţiunea de contur reprezintă un fenomen fiziologic cu o limită foveolară de 1-3 minute de arc, limită ce creşte spre periferie, însă ochiul ambliop are o limită foveolară mult mărită. Fenomenul de aglomerare se desfăşoară în strânsă legătură cu două procese spaţiale: • Sumaţia spaţială: Reprezintă relaţia de proporţionalitate inversă dintre intensitatea luminoasă şi suprafaţa stimulului prag. Intensitatea luminoasă minimă necesară unui stimul pentru a fi perceptibil de către fovea normală scade dacă suprafaţa sa creşte. • Inhibiţia laterală: Se referă la relaţia dintre intensitatea prag a unui stimul perceptibil cu suprafaţă fixă şi gradul de iluminare difuză a fundalului. Cu cât iluminarea medie a fondului este mai puternică, cu atât pragul de detectabilitate al stimulului este mai ridicat. În fovea normală sumaţia spaţială se desfăşoară pe 4 minute de arc, iar inhibiţia laterală pe 10 minute de arc în condiţii normale, aceste valori fiind mai mari în periferie şi în cazul foveei ochiului ambliop. Pentru evidenţierea acestei anomalii şi cuantificarea gravităţii deficitului acuităţii vizuale se pot folosi optotipi speciali cum sunt optotipii HOTV (Fig. 5.3.) sau se poate apela la programe computerizate cum este programul Freiburg Vision Test. (Tehnici de dezambliopizare - Elena Avram (Sibiu, 2012))
Posted on: Tue, 23 Jul 2013 18:55:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015