Odată a venit la Colibă un tânăr deznădăjduit, deoarece căzuse în păcatul trupesc şi nu se putea elibera de această patimă. Fusese la doi duhovnici care încercaseră cu asprime să-l ajute să înţeleagă că ceea ce face este un lucru grav. Copilul a deznădăjduit. “Fiindcă ştiu că ceea ce fac este păcat, a spus, şi nu mă pot opri să nu o fac şi să mă îndrept, voi tăia orice legătură cu Dumnezeu”. Când i-am auzit problema, m-a durut pentru el, sărmanul, şi i-am spus: “Ascultă, binecuvântatule, niciodată să nu-ţi începi nevoinţa de la cele pe care nu le poţi face. Ia să vedem ce poţi face şi să începi de la acestea. Poţi merge la biserică în fiecare duminică?”. “Pot”, îmi răspunde. “Poţi posti în fiecare miercuri şi vineri?”. “Pot”. “Poţi da milostenie zece la sută din salariul tău sau să cercetezi pe bolnavi şi să-i ajuţi?”. “Pot”. Te poţi ruga în fiecare seară, chiar dacă păcătuieşti, şi poţi spune: «Dumnezeul meu, mântuieşte-mi sufletul?»”. “O voi face, Părinte”, îmi zice. Aşadar, începe de astăzi să le faci pe toate acestea pe care le poţi face, îi spun, şi Dumnezeu Cel Atotputernic va face aceea ce nu poţi tu”. Sărmanul s-a liniştit şi spunea mereu: “Iţi mulţumesc, Părinte”. Vezi, avea mărime de suflet şi Bunul Dumnezeu l-a ajutat. Infruntarea cazurilor de deznădejde.(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevointa Duhovniceasca, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 19:10:28 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015