Omul fără meserie Cândva, cu mulţi ani în urmă, un fost prieten a dat acest titlu unui „material de opinie”. Scria fostul meu prieten despre diverşi indivizi care ajung să decidă destine, deşi ei nu sunt capabili nici măcar să gătească o porţie de cartofi prăjiţi. Oamenii fără meserie sunt peste tot în jurul nostru dar, lucru ciudat, de cele mai multe ori sunt şefi. Nici nu mai contează că ei au salarii nejustificate prin ceva, de multe ori echivalente cu suma salariilor angajaţilor! Nici nu mai contează că, de multe ori, istericalele lor, exprimate pe un ton de primadonă, duc la scăderea randamentului angajaţilor! Ei se simt şefi şi simt, astfel, că au o meserie. Omul fără meserie îşi conştientizează, de multe ori, inferioritatea faţă de ceilalţi. Asta îl face să devină şi mai frustrat, şi mai isteric. Ar vrea să aibă banii unui latifundiar, femeile altuia şi, lucrul cel mai important, e ahtiat după putere. El vrea să deţină puterea, să aibă la dispoziţie mici sclavi pe plantaţie, care să-i asculte orbeşte ordinele. Dacă ordinele se abat de la realitate, realitatea e vinovată! Omul fără meserie este creaţia noastră. Atâta timp cât îl vom accepta, el va exista şi se va reproduce!
Posted on: Tue, 30 Jul 2013 17:46:30 +0000