Omul nou Segment din cartea „Povara cunoştinţelor noastre” (în presă). Victor Deleu, autor Elaborarea „Teoriei ştiinţelor complementare” nu poate fi convenientă oamenilor vârstnici, cei, care deja sunt formaţi, deja, în cadrul ştiinţelor ordinare, obişnuite, vechi, deoarece teoria dată cere o schimbare adâncă de concept. Apreciind rezultatul activităţii omului în natură ca pe un fur artificial, o lume paralelă realităţii obiective, vom fi de acord cu faptul, că trăim într-o lume iluzorie. Aici, fiecare om îşi construieşte iluzia sa, teatrul său, spectacolul şi rolul său, iar suma acestor mici activităţi se răscroiesc în acele anomalii, Crize sociale pe care le avem: fiecare generaţie suportă al său război. Fiecare început de viaţă al generaţiei noi, are al său sistem de învăţământ, care repetă cam unele şi aceleaşi lucruri din punct de vedere al egocentrismului uman, orientat la creştere de noi generaţii de cuceritori. Astfel, generaţia vârstnică e iniţiată, deja, spre împlinirea unor scopuri măreţe iluzorii şi nu mai poate fi oprită. Ea merge în direcţia cunoscută, care se repetă la fel: toată istoria omenirii e o istorie a războaielor. Pentru a începe un război mondial a fost destul de a asasina un om, ori, a organiza un incendiu (în primul şi al doilea război mondial). Acea a fost doar scânteia, atmosfera de luptă era preparată, deja. Dualismul complementar Mussolini-Hitler, Lenin-Stalin, Churchiil-Roosevelt au tangente importante cu această atmosferă, dar, nici unul din aceşti oameni nu pot fi incriminaţi în creaţia conştientă a ei. Unii din ei sunt, chiar, jertfe (de ex. Mussolini). Măgarul ispăşitor se va găsi oricând. Dualismul explicaţiilor contradictorii a evenimentelor din 11 septembrie 2001 în America, sau, de la 22 decembrie 1989 în România, sau, de la 7 aprilie 2009 la Chişinău, a adus neîncrederea între oameni. Aceasta nu e o simplă breşă între conducere şi popor, ci o Criză a conştiinţei umane. Îndoielile apărute, au unul şi acelaşi fundament – lipsa cunoaşterii dualismului ca Lege universală prezentată prin ambele proprietăţi ale sale, contradictorii şi complementare. Contradicţiile au fost elucidate din plin. Mai prost, cu complementaritatea. Lumea s-a schimbat spre starea confuzională de neînţelegere a fenomenului etic. Acolo sus, probabil, el lipseşte. Anume, Legea universală DUALISMUL stă la baza încrederii dintre oameni şi formează conceptul integrităţii relaţiei, transparenţei şi echilibrului social, relaţia. Încărcarea atmosferei psihologice a civilizaţiei contemporane continuă. Confuzia informaţională creşte. Modernismul actual e bazat pe relaţii verticale ascunse. Fundamentul piramidei „noi” se îngustează, iar gangrena moralităţii de pe fiecare suflet de om, creşte. Oficial, nimeni nu este vinovat, iar „masonii” învinuiţi sunt şi ei o verigă-jertfă a acestui fenomen care se numeşte: cunoaştere unilaterală a realităţii obiective. Religiile Iubirii propovăduiesc Iubirea prin pildele istorice conservate în cărţile sfinte: „Păzeşte-te, ai teamă! Respectă Legea lui Dumnezeu.” Fiecare organizaţie statală foloseşte şcoala pentru a învăţa cetăţenii săi legi inventate de om: „Ai teamă! Faptul că nu cunoşti legile statului nu te salvează de răspundere.” Nu poate, nici, o minte de om să se acomodeze acelor contradicţii din pildele scrise în cărţile sfinte sau în acele legi scrise în Codexului juridic statal. Problema se rezolvă numai prin dualism. Cheia cunoaşterii lui e înfiptă adânc în Legile universale ale naturii: Dualismul; Contradicţia şi Complementaritatea. Anume ele, îl ridică pe om la nivelul Legii unice universale a Lui Dumnezeu prin cunoaştere, dar nu-L poate prevala. Astfel, prin ştiinţele complementare, omul modern se ridică Mai sus ca legea omului, se pune în afara legii în calitate de om liber, îndumnezeit, fără teamă, responsabil de tot ce se face în jur. Şi nu mai are nevoie să studieze toate invenţiile omului, pentru că fizic aceasta e imposibil, pentru că la fiecare pas lângă el se află o inimă curată de om, ca şi el, co-legată cu forţele cunoscute şi necunoscute ale naturii, prin structura cunoaşterii raţionale şi intuitive, o cunoaştere unică, generalizată, însuşită la timp. Una din descărcări ale atmosferei psihice din lume, se cunoaşte din istoria Creştinismului. Ea s-a produs după lucrarea făcută cu chibzuinţă de Apostoli lui. Ei au adus la cunoştinţa popoarelor cuvintele profeţilor despre cea, ce se aşteaptă în viitor şi au asistat la implantarea încrederii în fenomenul divinităţii, omul lui Dumnezeu. Ei au chemat oamenii să se unească în Dumnezeu prin rugăciunea simplă trinitară „Tatăl nostru”. Apoi, umanitatea a intrat în „veacurile întunecate”. Noaptea sfântului Andrei a adus pacea şi în inimile dacilor. Nu erau războaie, nu erau nici „eroi”, nici, „istorii”. Aici, rolul important l-a jucat familia, baza căreia întotdeauna a fost Femeia, creatura cea mai frumoasă a Omului. Om, e o calitate a perechii de doi indivizi, dualism divin. Apoi, a apărut arta frumosului, Epoca Renaşterii. Atârnarea omului arogant faţă de cultură a adus şi partea controversată a ei, anti cultura, revoluţiile şi chiar, expresia înaripată: ”Când aud cuvântul „cultura”, mâna mi se întinde spre revolver.” Construcţia destinată împlinirii efectului „Domino”, continuă. Iar, descărcarea atmosferei psihice, care întotdeauna e prezentă înainte de cataclismele sociale, are şansa să se producă şi paşnic, prin cunoaştere, Educaţia omului nou. Impulsul primei mişcări a unei singure piese, va fi blocat prin generalizarea cunoaşterii lui, prin ştiinţe speciale însuşite de fiecare om. Pe arena unei vieţi paşnice, „întunecate”, cu perspectivă, adică, fără „eroi” şi „istorii”, ar putea fi invitată din nou şi Femeia, inima pulsantă a celei mai sănătoase celule a societăţii umane, a familiei. S-o anunţăm! Anume, femeia modernă va putea explica copiilor săi raţionalitatea credinţei în naşterea Fiului lui Dumnezeu de către femeia vergină. Astăzi, ştiinţa modernă are acelaşi concept cu teologia în privinţa provenienţei acestei lumi. Ea a apărut din nimic. Aici, dogma religioasă şi axioma ştiinţifică se unesc într-un singur punct, Zero, Început, Nivel de realitate potenţializat, un Impuls motric divin dat cunoaşterii Omului în calitate de Impuls indicativ de continuitate, cale spre supravieţuire (materialism-0-idealism). Ştiinţele complementare (suplimentare) pot fi acceptate numai de două categorii de oameni. Prima categorie din cele două sunt copiii, cei, care încep primii ani de şcoală. A doua, îi prezintă pe oamenii aflaţi în stare de depresie şi stres (30 % din populaţie), cei dintre ei, care încă mai sunt capabili de a citi şi analiza nişte lucruri raţionale binare obişnuite, la nivel cu oamenii deştepţi antici, cei, care au descoperit cifrele, le-au descris, le-au co-legat cu spaţiul tridimensional şi au dat definiţie cifrei Zero. Copii în şcoli vor primi cheia cunoaşterii: A) trei concepţii noi: 1.Conceptul binar despre lume: Dualismul, în calitate de Lege universală, primă. 2.Conceptul trinitar în calitate de concept filozofic, Început al lumii (materialism-0-idealism, unde 0, este nivelul de realitate potenţializat). a) trei domenii de ştiinţe: 1-ştiinţele ordinare, 2-ştiinţele religioase şi 3-ştiinţele complementare. b) trei domenii ale cunoaşterii: epistemologia (teoria cunoaşterii ştiinţifice), gnoseologia (teoria fiziologică filozofică a cunoaşterii) şi trilectica (teoria ştiinţelor complementare, teoria cunoaşterii trinitare, ştiinţă axiomatică, induce-corector al cunoaşterii realităţii obiective). 3.Concepţia educaţiei omului nou, prin structurarea limbii de comunicare şi formarea gândirii spaţiale, trinitare. B) trei principii: 1. Corespondenţa celor zece cifre (originea sistemului de cont) spaţiului tridimensional în calitate de structură adecvată spaţiului (sistem integrat, conştientizat); 2. Însuşirea suportului binar al aparatul lexicologic (tema cuvintelor perechi, contradictorii şi complementare), în calitate de celulă vie, originară (cer şi pământ, faţă şi spate, pâine şi privelişti, soră şi frate, mamă şi fiu, etc.) 3. Însuşirea Legilor universale ale naturii: dualismul, contradicţia şi complementaritatea. Rezumat. Prin aceste trei principii se formulează „Principiul cunoaşterii integrate”. El, de asemenea, e dual: 1.Principiul cuvintelor (noţiunilor) duale (Tabel-Matrice a cuvintelor perechi aranjate în spaţiul lor natural trinitar) şi 2.Tetraforma raţiunii (Tabel-Matrice a fenomenelor naturale aranjate consecutiv, conform legilor naturii). Întrebarea principală, care ar promova Educaţia omului nou, e în recunoaşterea oficială a „Teoriei ştiinţelor complementare” şi organizarea cursurilor de calificare a profesorilor de toate rangurile. Aceasta, ar fi o revoluţie intelectuală a cunoştinţei, dacă „vârfurile” de sus, n-ar mai putea conduce pe vechi, iar „rădăcinile” de jos, ar cere introducerea ştiinţelor complementare în şcoli. Şi aici, e nevoie să apară eroi, pedagogi înnăscuţi, cei, care vor face primii paşi spre cunoaşterea de sine şi modificarea gândirii proprii. Anume, cărturarii moderni, oameni simpli, prin educaţia primei generaţii de oameni noi, vor putea salva omenirea. Dacă, mai este timp. În altă ordine de idei, „Teoria ştiinţelor complementare” va rămâne în rezervă, până când nivelul culturii cognitive şi intelectul intuitiv al omului modern se va dezvolta la mai multe persoane şi astfel, prin concurenţă, va creşte nivelul de conştiinţă al persoanelor de rang superior al învăţământul public şi al instituţiilor de Ştiinţe ale Educaţiei. Acele personalităţi noi, vor fi capabile de a conştientiza acest fenomen frumos pe care avem fericirea să-l cunoaştem pentru a-l retrăi ca popor unit, înalt civilizat. Revoluţia cunoştinţelor e individuală, la dorinţă, e o cunoaştere de sine însuşi făcută în condiţii paşnice, condiţii pe care încă le mai avem, în afară de una singură: Impulsul motric al gândirii raţionale, – cele trei principii ale cunoaşterii, încă, neînsuşite. De ce n-a fost dată până acum, această cheie a cunoştinţei, copiilor noştri?
Posted on: Fri, 16 Aug 2013 19:33:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015