Omul se află într-o anumită relaţie cu lumea spirituală. El trăieşte pe Pământ; prin intermediul corpului său fizic şi al organelor sale de simţ el are în mod natural o legătură nemijlocită cu lumea fizică. În calitate de fiinţă spirituală, el poate dezvolta o relaţie cu lumea spirituală. Această lume spirituală este diferenţiată în sine; ea cuprinde pe treapta cea mai de jos entităţile îngerilor, iar pe treapta cea mai de sus se întinde până în sfera Trinităţii divine. Omul, ca fiinţă capabilă de cunoaştere sau ca fiinţă spirituală, se află într-o atingere nemijlocită cu îngerul, astfel încât se poate considera că ordinul cel mai de jos al ierarhiei a treia, ordinul îngerilor, are pentru om rolul de mediator în relaţia cu lumea spirituală. Când omul se îndreaptă prin actul său de cunoaştere spre înger, el dobândeşte un acces spre domeniul pur spiritual al realităţii. În cealaltă direcţie, omul intră în atingere cu natura pământească. Aceasta constă din lumea elementelor, din regnul animal, regnul vegetal şi regnul mineral. Privite din punct de vedere fiinţial, aceste regnuri apar ca forme de existenţă ale spiritelor naturii. Din această perspectivă, fiinţele naturii îşi duc existenţa într-o sferă situată sub nivelul omului, pe când realitatea spirituală a îngerilor trebuie situată deasupra sferei umane. Aşa cum îngerii fac trecerea sau îi mediază omului accesul spre lumea spirituală, tot astfel, omul se învecinează cu sfera entităţilor naturii. El poate media relaţia lor cu lumea spirituală, el face trecerea dintre domeniul naturii şi realitatea spirituală. Omul intră în atingere cu natura şi cu lumea spiritului, el este unica fiinţă care uneşte în sine cele două lumi. Această poziţie, distinctă în Cosmos, a fost percepută încă din vechime în tradiţia creştină şi a fost considerată misiunea specială a omului adevarul2012.blogspot.ro/2013/10/fiinte-spirituale-din-natura.html
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 07:45:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015