PE URMELE FIILOR SATULUI Odată cu dezvoltarea căilor de comunicaţii, căi ferate, drumuri naţionale şi judeţene, creşterea industriei în oraşele mari, nevoia forţei de muncă a crescut. În satele comunei exista destulă forţă de muncă, întrucât populaţia creştea geometric şi pământul se fărămiţa; au plecat din sat, aproape din fiecare familie, cel puţin o persoană, angajându-se ca muncitori în construcţii, la căile ferate, la poştă sau fabrici, unii s-au făcut birjari devenind mai târziu şoferi de taxi şi camionagii. Majoritatea lor făceau naveta pe tren în condiţii aproape neomeneşti, aducând în familie ceva venituri suplimentare. După cel de al doilea război mondial, satul nu a mai renăscut, aşa cum s-au petrecut lucrurile după anul 1923. Cotele de produse agro-alimentare, foarte împovărătoare pentru ţărani, colectivizarea şi industrializarea ţării care a urmat, au dus la formarea unei pături sociale, cea a navetiştilor, în majoritatea lor tineri, cu sau fără şcoală, treptat, o parte a acestora părăsind definitiv satul, făcându-şi un rost la oraş, au primit apartamente de la stat, devenind orăşeni. Copiii acestora au frecventat şcolile de la oraş, mai bune decât cele din sat, au urmat facultăţi, unii ajungând acum în funcţii mari: procurori, profesori universitari, medici, ingineri, ofiţeri, economişti, copii acestora nu ştiu că bunicii lor umblau desculţi iar ei nu au văzut în viaţa lor cum se mulge o vacă. Cei rămaşi în localitate, buni de muncă, s-au încadrat în activitatea din agricultură, la C.A.P., S.M.A., I.A.S. şi la fabricile din apropierea comunei. Copii acestora au beneficiat deasemeni de pregătire şcolară, unii au mers la facultate. Discutând cu unii consătenii, am înţeles că sunt mândrii că satele noastre au furnizat aţâţia oameni de valoare, chiar au apreciat că, în mod deosebit, această comună a fost un adevărat filon de materie cenuşie. Posibil să fie adevărat. In comună au rămas foarte puţini tineri cu pregătire care să poarte mai departe ştafeta preluată de la învăţătorii şi profesorii din sat. Despre aceştia aş dori să scriu mai mult, ceilalţi care au plecat şi au rămas în lume sunt foarte mulţi, aproape că nici nu se mai ştie pe unde mai trăiesc şi nu am posibilitatea să aflu câte ceva despre ei. O parte dintre aceştia, chiar dacă îşi mai aduc aminte de satul natal şi de părinţi, nu au la cine să vină şi de multe ori nu sunt doriţi de cei rămaşi aici, de spaima unor eventuale revendicări patrimoniale, pe bună dreptate, pentru că ei şi-au continuat viaţa aici, întreţinând sau aducând mereu modificări la gospodăria moştenită
Posted on: Fri, 01 Nov 2013 18:43:33 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015