POLITICIANUL ROMÂN iunie 25, 2013 Virgil Florea Persoană care face din politică un mijloc abil și demagogic de realizare a intereselor personale Consultând dex-ul, nu mică mi-a fost mirarea să constat următoarele definiţii date termenului de politician: POLITICIÁN, politicieni, s. m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care face din politică un mijloc abil și demagogic de realizare a intereselor personale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. politicien. Sursa: DEX ’98 (1998) *politicián, -ă s., pl. ienĭ, iene (fr. politicien). Om politic, maĭ ales șarlatan: un politician demagog Sunt doar două din câteva care definesc cu aproximaţie cam acelaşi prototip uman Am convingerea că cei mai mulţi dintre cei ce se cheamă a fi politicieni, habar n-au de înţelegerea pe care dicţionarul limbii române o dă. Este drept, nici eu nu m-am gândit că din punct de vedere academic o astfel de definiţie este posibilă. Şi totuşi, societatea admite, cu siguranţă în urma expertizei îndelungate, că acesta este înţelesul cel mai aproape al cuvântului politician. Într-un alt limbaj putem spune că de fapt este un om de nimic. De aici, paradoxul. Cum se întâmplă ca aceşti oameni de nimic, demagogi, fără scrupule aş adăuga eu, să primească încrederea populară? Răspunsul e simplu. Oamenii, ceilalţi, care nu întrunesc “calităţile” au preocupări normale, îşi văd de treaba lor în mod profesionist şi din când în când îşi exprimă o opţiune sperând din ce în ce mai puţin că cel care este la capătul promisiunii va minţi mai puţin. În România ultimilor ani, neexistând o realitate politică serioasă balansarea opţiunilor s-a făcut exact pe măsura celor care au mimat reprezentarea populară. Cu alte cuvinte, cum este politicianul aşa este şi votantul. Din nefericire toată această stare de lucruri a reuşit în cei peste 22 ani de aşa zisă democraţie să reducă forţa cetăţeanului cu opinie la românul depersonalizat, desfăcut de vointă proprie şi aruncat în rezervaţia neputinţei. De acolo, fără să-l vadă nimeni aruncă priviri spre generaţia următoare ce-şi ţine ochii pironiţi pe ipad, şi mâna ducând-o instinctiv la gură fără a filtra ceea ce i se pune în ea. Revenind la politicianul roman, fără a face vreun efort de gândire, putem a-i adăuga o sumedenie de atribute care oricum nu ne ţin de foame. Cel mai important mi se pare a fi autosuficienta, din care se extrag comportamentele submediocre ale celor mai muţi dintre ei. Dacă ne referim strict la parlamentari, care şi ei îşi spun politicieni, fără nici un fel de deosebire, dezinteresul total pentru fişa postului este vizibil prin toate aeroporturile ţării şi chiar a celor din marile metropole. Dacă în cca. şase luni aceste imitaţii de demnitari au reuşit să adune 45 zile de lucru, avem o mare problemă. Nu pentru că sunt plătiţi degeaba, ci pentru că fac umbră pământului pe banii noştri ocupând locurile altora, care poate ar înţelege necesitatea adoptării legilor care permit schimbarea de care se făcea vorbire. Sau poate această schimbare cu cele 150 puncte din programul USL au avut termen final, coabitarea. Doar în acest caz se explică voluptatea cu care “muşcă” ei din Parlament în fiecare zi. Din cele 45, căci restul de cca. 60 zile care lipsesc de la numărătoare din actuala sesiune i-am văzut prin colegii tărându-se să-şi scrie deja memoriile. Aş prefera să nu-i mai văd cu cinismul lor întipărit pe veci de-acum pe faţă, exprimându-şi compasiunea pentru cei care au fost nenorociţi în accidentul de lângă Priştina, şi să se ocupe de viii cărora nici prin cap nu le trece să se gândească la vreo excursie. (A nu se înţelege că cei care îşi permit concedii sunt anatemizaţi, dimpotrivă.) Noi ştim că astfel de evenimente sunt pentru ei mană cerească, datorită oportunităţii de a ne arăta cât sunt ei de sensibili. Unora le-am văzut sensibilitatea prin mai 2010 când i-au lăsat pe români fără banii de subzistenţă şi chiar le-au luat paturile de sub ei când au pus lacăt pe spitale. Peste zeci de ani se vor mira nepoţii de umanoizii anilor 2010, exact cum privim noi la perioada fanariotă. Poate până atunci editorii altui dex. vor avea ocazia să scrie o definiţie: Politician – om care seamănă cu Iuliu Maniu, cu Ion IC Brătianu şi care în fiinţa lui are preocuparea bunăstării poporului. El este opusul unuia precum Băsescu, Falcă, Udrea şi venit tare din urmă, Ponta. 24 iunie 2013 Virgil Florea
Posted on: Tue, 25 Jun 2013 15:29:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015