PREGÃTIREA PENTRU BOTEZ inceput SUS inceput E nevoie de o deplinã pregãtire din partea candidatilor la botez. Ei au nevoie de mai multã instruire credincioasã decât li s-a dat de obicei. Principiile vietii crestine ar trebui sã fie clar arãtate acelora care au venit de curând la adevãr. Nimeni nu trebuie sã se sprijine pe mãrturisirea lor de credintã, ca fiind o dovadã cã ei au o legãturã mântuitoare cu Hristos. Noi nu trebuie doar sã zicem: "Cred", ci sã practicãm adevãrul. Prin conformarea fatã de voia lui Dumnezeu, noi dovedim, prin cuvintele noastre, prin purtarea noastrã si prin caracterul nostru, legãtura noastrã cu El. Ori de câte ori cineva renuntã la pãcat, care este cãlcarea Legii, viata lui va fi adusã în ascultare de Lege, la o deplinã ascultare. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului studiatã cu bãgare de seamã, glasul constiintei, ostenelile Spiritului produc în inimã adevãrata iubire fatã de Hristos, care S-a dat ca pret de rãscumpãrare a fiintei în ascultare. Linia de demarcatie va fi clarã si distinctã între aceia care-L iubesc pe Dumnezeu si pãzesc poruncile Sale si aceia care nu-L iubesc si dispretuiesc preceptele Sale. Crestinii credinciosi, bãrbati si femei, ar trebui sã aibã un profund interes în a aduce sufletul convins de pãcat la o corectã cunoastere a neprihãnirii lui Hristos Isus. Dacã unii dintre noi au îngãduit ca dorinta dupã satisfacerea egoistã a poftelor sã detinã locul suprem în viata lor, credinciosii sinceri ar trebui sã vegheze asupra acestor suflete ca unii care trebuie sã dea socotealã. Ei nu trebuie sã neglijeze învãtarea credincioasã, duioasã si iubitoare, atât de esentialã pentru tinerii convertiti, pentru ca sã nu fie o lucrare fãcutã cu jumãtate de inimã. Chiar cei dintâi pasi ar trebui sã fie bine fãcuti. Satana nu doreste ca cineva sã-si dea seama de necesitatea unei totale predãri fatã de Dumnezeu. Atunci când sufletul neglijeazã sã facã aceastã predare, pãcatul nu e pãrãsit; pofte si pasiuni se luptã sã devinã stãpâne; ispita întunecã constiinta, asa încât adevãrata consacrare nu are loc. Dacã toti si-ar da seama de lupta pe care fiecare suflet trebuie sã o ducã cu agentii satanici care cautã sã prindã în cursã, sã momeascã, sã însele, ar fi datã pe fatã o lucrare mult mai plinã de sârguintã pentru cei care sunt tineri în credintã. Sufletele acestea, lãsate singure, sunt adesea ispitite si ele nu-si dau seama de rãul ascuns în ispite. Trebuie sã considere cã e privilegiul lor de a cere sfat. Trebuie sã caute societatea acelora care pot sã le ajute. Prin legãtura cu aceia care-L iubesc pe Dumnezeu si se tem de El, ele vor primi putere. Conversatia noastrã cu sufletele acestea trebuie sã aibã un caracter spiritual si încurajator. Domnul noteazã luptele fiecãrui suflet slab, cuprins de îndoieli, care se luptã, si El îi va ajuta pe toti aceia care apeleazã la El. Ei vor vedea cerul deschis înaintea lor si îngerii lui Dumnezeu coborând si urcând scara strãlucitoare de luminã pe care ei se strãduiesc sã urce. Lucrarea pãrintilor. Pãrintii ai cãror copii doresc sã fie botezati au o lucrare de fãcut, atât în ceea ce priveste cercetarea de sine, cât si în instruirea în mod credincios a copiilor lor. Botezul este rânduiala cea mai sfântã si mai însemnatã si trebuie sã fie o deplinã întelegere a importantei ei. Ea înseamnã pocãintã în ce priveste pãcatul si intrarea într-o viatã nouã în Isus Hristos. Nu trebuie sã se dea pe fatã o grabã necuvenitã pentru a primi botezul. Atât pãrintii, cât si copiii trebuie sã-si facã bine socotelile. Consimtind la botezarea copiilor lor, pãrintii îsi iau obligatia solemnã de a fi administratori credinciosi pentru acesti copii, pentru a-i cãlãuzi la formarea caracterului lor. Ei îsi iau angajamentul sã-i apere cu un interes deosebit pe acesti miei ai turmei, pentru ca ei sã nu dezonoreze credinta pe care o au. Copiilor trebuie sã li se facã o instruire religioasã din anii cei mai fragezi ai lor. Aceasta ar trebui sã fie datã nu într-un spirit osânditor, ci într-un spirit de voie bunã si fericire. Mamele trebuie sã fie mereu de veghe, ca nu cumva asupra copiilor lor sã vinã ispita în asa fel, încât sã nu fie recunoscutã de ei. Pãrintii ar trebui sã-i apere pe copiii lor prin învãtãturi plãcute si întelepte. În calitate de prietenii cei mai buni ai acestor copii lipsiti de experientã, ei ar trebui sã-i ajute în lucrarea câstigãrii biruintei, pentru cã a fi biruitori pentru ei înseamnã totul. Ei ar trebui sã considere cã scumpii lor copilasi, care cautã sã facã ceea ce este drept, sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului si ar trebui sã aibã un viu interes în a-i ajuta pe acestia sã meargã pe calea ascultãrii de Dumnezeu. Cu un interes plin de iubire, pãrintii ar trebui sã-i învete, zi dupã zi, ce înseamnã a fi copii ai lui Dumnezeu si a supune vointa în ascultare de El. Învãtati-i cã ascultarea de Dumnezeu cuprinde în sine ascultarea de pãrinti. Aceasta trebuie sã fie o lucrare zilnicã si de fiecare orã. Pãrintilor, vegheati si vã rugati, faceti din copii prietenii vostri. Când vremea cea mai fericitã din viata lor a sosit, si în inima lor ei Îl iubesc pe Dumnezeu si doresc sã fie botezati, atunci procedati cu ei cu credinciosie. Înainte de a primi botezul, întrebati-i dacã pentru ei principalul lor scop în viatã este de a lucra pentru Dumnezeu. Apoi, spuneti-le cum sã înceapã. Primele lectii sunt de cea mai mare însemnãtate. În simplitate, învãtati-i cum sã facã cel dintâi serviciu pentru Dumnezeu. Faceti ca lucrul sã fie cât mai usor de înteles cu putintã. Explicati ce înseamnã a-I preda Domnului eul, a face exact asa cum ne îndrumã Cuvântul Sãu, sub cãlãuzirea pãrintilor crestini. Dupã o instruire credincioasã, dacã sunteti multumiti cã fiii vostri înteleg însemnãtatea convertirii si a botezului si s-au pocãit cu adevãrat, lãsati ca ei sã fie botezati. Dar, repet, mai întâi pregãtiti-vã pentru a actiona ca pãstori credinciosi în cãlãuzirea picioarelor neexperimentate pe cãrarea îngustã a ascultãrii. Dumnezeu trebuie sã lucreze în pãrinti, pentru ca ei sã poatã da copiilor lor o pildã bunã în ceea ce priveste iubirea, curtoazia si smerenia crestinã, cum si în ceea ce priveste predarea completã a eului, lui Hristos. Dacã consimtiti ca fiii si fiicele voastre sã se boteze si apoi îi lãsati sã facã ceea ce vor ei, socotind cã n-aveti nici o datorie anume de a le mentine picioarele pe cãrarea cea dreaptã, voi însivã sunteti atunci rãspunzãtori, dacã ei îsi pierd credinta, curajul si interesul fatã de adevãr. Lucrarea pastorului. Candidatii ajunsi la maturitate ar trebui sã înteleagã mai bine decât cei mai tineri care este datoria lor; pastorul bisericii are si el o datorie de împlinit fatã de aceste suflete, aceea de a sti dacã ei au sau nu obiceiuri si deprinderi rele. E de datoria pastorului sã aibã adunãri speciale cu ei. Tineti-le lecturi biblice, vorbiti-le si rugati-vã cu ei si arãtati-le lãmurit ce anume cere Domnul de la ei. Cititi-le învãtãtura Bibliei cu privire la convertire. Arãtati-le care sunt roadele convertirii, dovada cã ei Îl iubesc pe Dumnezeu. Arãtati-le cã adevãrata convertire este o schimbare a inimii, a gândurilor si a obiceiurilor. Obiceiurile rele trebuie sã fie pãrãsite. Pãcatele vorbirii de rãu, geloziei, neascultãrii trebuie sã fie îndepãrtate. O luptã trebuie sã se dea împotriva oricãrei trãsãturi rele de caracter. Atunci pãcãtosul poate sã-si însuseascã în chip întelegãtor fãgãduinta: "Cereti si vi se va da" (Mat. 7,7).
Posted on: Thu, 05 Sep 2013 10:21:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015