Pai, iata la ce ma gandesc! La finante ma gandesc! Finanțele... Se spune că în Olanda un individ când se angajează, primul lucru la care se gândește este acela de a da statului impozit pe acel venit pe care-l va avea și apoi se interesează cu ce rămâne în mână. Aș da aici un exemplu: Se spune că marele fotbalist al lumii, olandezul Iohan Cruyff, la sfârșitul carierei și-ar fi riscat, ba, chiar a pierdut tot ce agonisise în prodigioasa-i. Era perioada când s-a retras din fotbal, dar și perioada când echipa de fotbal a Olandei era îtr-o mare decădere. Ce s-a gândit genialul Cruyff! S-a gândit să se apuce din nou de fotbal. Așa a și făcut. A început să joace fotbal la renumitul club catalan, Barcelona. Așa de bine și-a revenit, încât parcă era la prima tinerețe, dar a și început din nou să strângă bani. Problema este, că, văzând regina Olandei că echipa națională este în declin, a solicitat ca Iohan Cruyff să vină la echipă, să ajute echipa. Știți ce a răspuns Cruyff! -Vin când și regina va da impozit statului meu cât dau și cât am dat eu! Nu a revenit la echipa Olandei. Rețin că totuși în Olanda impozitul este foarte mare. Ca să nu produc confuzii nu pronunț nici o cifră, nici un procent, dar aș vrea să dau și eu impozit țării mele 99% din venit, dar cu restul să pot duce un trai decent, să pot merge și eu odată pe an undeva într-o excursie, să cunosc lumea, fără să fac nu știu câte sacrificii, să știu că în țara mea se trăiește decent, că de ea peste tot se vorbește frumos. Peste 44 de ani am dat impozit statului fără să fi negociat cu mine vreodată acest lucru. Efectiv mi-a băgat mâna în buzunar, iar mie mi-a dat ce a vrut. După aceste explicații puerile, să încep acum povestea. Cu ceva timp în urmă, către finalul ... carierei de producător de energie electrică, de când am dat în darul scrisului, am publicat și eu niște cărți. Bune-rele, nu mai contează (treaba criticilor, criticoii...) că ne îndepărtăm de poveste. Am mers pe la câteva centre de vânzare a cărții să le explic că am si eu niște cărți de vânzare, așa ca să mai scot și eu din prețul plătit la editare a lor. Toți acei oamenin erau foarte galanți și-mi explicau că nu pot primi carți de la mine că nu am factură, nu am o formă legală ca să le pot da cărțile lor spre vânzare. Unu-l din ei, mă sfătuiește să-mi fac un P.F. și că atunci problema se rezolvă, ba, chiar m-a învățat cum să procedez. Un pic credul cum sunt, am și demarat acțiunea și gata, FIRMA. Aici trebuie să explic un amănunt: Conform unui formular ce trebuia completat ca să pot deveni patron de ... P.F. într-un spațiu trebuia să completez un venit estimativ. Dacă așa este formularul, așa am completat și eu că doar este formularul țării mele, nu! Sunt deci patron, acum urma să primesc bani încât să nu mai am ce face cu ei. Sau primeam bani de mai trebuia să mai și cumpăr. Merg cu firma, cu facturierul și cu spinarea cu cărți pe la centrele de distribuire. Mi se explică ... într-un cor niște lucruri groaznice, cum că îmi dau banii când vor ei, chiar dacă se vând cărțile și altele, dar, mai grav, îmi fixau ei prețul pe cărți care era mai mic decât cel pe care îl plăteam eu la editură și, eu, nu eram acela care să particip la stabilirea prețului de vânzare. Sătul de atâta vânzare de cărți, am venit acasă cu ele și așa am rămas. Ba, NU! Am rămas să plătesc statului niște taxe pentru un venit inexistent. Deci, nu am încasat nici un ban, dar trebuie să plătesc pentru estimare. Mereu primesc acasă somații. Sunt somat, că dacă nu voi da acei bani, voi fi executat. Să merg să plătesc 8 lei. OPT lei oameni buni, adică opt hârtii de acelea verzi de câte un leu, că dacă nu mă execută ei. Cuminte cum sunt, merg la locul faptei să plătesc, dar în fața mea erau 28 de oameni la rând, care mai de care cu somații de tot felul. Dacă stai totuși la rând, iei un bonuleț, îl dai împreună cu hârtia doamnei de la ghișeul 5 (parcă). După ce te verifică precum arabii la pașaport, completează ceva acolo și dă hârtia printr-un spațiu mic, printr-o spărtură, doamnei de la ghișeul alăturat, să zicem ghișeul cu numărul 6. Numai după ce mai stai și aici la rând, rezolvi problema plin de transpirații și de draci. Am explicat chestia cu estimarea la mai mulți, și la cunoscători, și la necunoscători. Cunoscătorii spun că așa este legea. Eu răspund: Cum să plătesc ceva, – impozit- să zicem, dacă eu nu am primit nici un ban: La ce să-mi oprească acel impozit la venit dacă eu nu am nici un venit? La estimare! Îmi spue statul arătând cu degetul mare spre beregată: -Asta este legea, bă, contribuabilule. Contribui sau nu, trebuie să plătești. -Păi, măi, nenea statule, nu putem modifica legea! Este proastă rău de tot! Am ales și noi fel de fel de parlamentari, ajută-ne să îndreptăm lucrurile. -Câți ani ai, mă! -Păi, 62, împliniți. -În viața asta a ta, nu se poate! Nu avem când! Altele sunt prioritățile mele! Da’ ce, bă! Stai tu în 8 lei!? Mă gândesc și să nu plătesc, să văd cum vine statul meu din Vâlcea la Olănești să-mi ia 8 lei. DOAMNEEEEEEEEEEEEEE! AJUTĂ-NEEEEEEEE!
Posted on: Wed, 23 Oct 2013 12:27:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015