Palatul -mînăstire Escorial Palatul a fost inaltat pe o colina, la 50 de kilometri de Madrid de Filip al II-lea al Spaniei. Monarhul le-a cerut arhitectilor vremii sa-i realizeze o manastire-palat intr-un stil simplu, sever, nobil dar fara aroganta, majestuos, fara ostentatie. Escorialul, constructia dorita de suveran, era un edificiu in stilul Renasterii severe, puternic influentat de Reforma, cu o fatada monotona dar inspirand putere. In spatiile acestei lucrari simple se afla un palat, o manastire, un loc inchinat invataturii si un mausoleu pentru odihna vesnica a conducatorilor Spaniei. Asemenea tatalui sau, Carol al V-lea, Filip al II-lea era unul dintre luptatorii inversunati impotriva ereziei protestante. El insusi se considera un campion al catolicismului in Europa. Manastirea si intregul edificiu au fost inchinate Sfantului Laurentiu, un martir spaniol, adorat de Filip inca din copilarie. I-a fost adus totul drept ofranda cu ocazia victoriei spaniole asupra francezilor de la St. Quentin din 1557, in ziua Sfantului Laurentiu, 10 august. Constructia de la poalele muntilor Sierra de Guadarrama devenea un simbol al credintei, al luptei si al puterii regale. Palatul regal, situat la o altitudine de 1125 metri, in racorosul Escorial, devenea un loc ideal pentru familia regala care fugea din Madrid in timpul cumplitelor calduri pe perioada verii. Primul arhitect al lui Filip a fost Juan Bautista de Toledo, asistentul lui Michelangelo la San Pietro din Roma. A inceput lucrarile in 1563 dar moartea sa prematura, in 1567 a lasat in urma neliniste si consternare, cu toate ca fundatiile fusesera asezate si multi pereti ridicati. Existau de asemenea o multime de planuri si chiar o macheta in lemn a constructiei. Lucrarile au fost continuate de fostul sau asistent, Juan de Herrera (1530-1597), un soldat obisnuit care a fost scos din armata pentru a lucra cu Juan Bautista ca desenator tehnic. Herrera a urmat planurile inaintasului sau dar a avut si o mare influenta asupra constructiilor, in special asupra celei a bisericii. Multi i-o atribuie in intregime dar el recunoaste doar proiectarea acoperisurilor. Lucrarile au durat 21 de ani si toti peretii exteriori au fost acoperiti cu granit de Guadarrama de culoare gri, in armonie cu mediul inconjurator. Piatra a fost adusa de la carierele din apropiere cu 200 de care trase de boi, atent ingrijiti de un calugar. Palatul, sobru a fost considerat de unii a opta minune a lumii. Herrera a reusit sa-i dea acel aer impunator cu toate ca au existat si unele voci care au protestat impotriva simplitatii fatadelor. Biblioteca in special, cu liniile ei curbate, frescele si tavanele pictate, poate fi pusa alaturat de cea din Vatican dar este mult mai intunecoasa din cauza lambriurilor inchise la culoare, a tapiseriilor atarnand deasupra si a scaunelor si bancilor masive din lemn. Prin contrast, camerele lui Filip al II-lea sunt de o sobrietate unica. De aici regele conducea unul dintre cele mai mari imperii din Europa si America de Sud. Totul era mobilat cat se poate de simplu, semanand mai mult cu o manastire decat cu un palat. Herrera a ramas inspector regal in constructii si de aceea, ani in sir, multe edificii din Spania au imprumutat stilul sau auster, asa cum il ceruse regele. In ceea ce priveste interioarele, Filip al II-lea s-a interesat indeaproape de toate decoratiile. Exista, atat in manastire cat si in celelalte cladiri, fresce vaste purtand semnaturile lui Cambriaso Luca si Pellegrino Pellegrini, catapetesme executate de Tizian si El Greco. Acestuia din urma i s-a respins chiar o lucrare pe motiv ca nu inspira devotiune. Succesorii lui Filip au expus si ei in manastire lucrari de Tintoretto, Rubens si Velasquez. Filip al II-lea a intervenit de asemenea si in realizarea gradinilor suspendate, alegand cu grija inca dinainte de terminarea palatului florile care urmau sa fie plantate aici. IRINA STOICA
Posted on: Tue, 03 Dec 2013 21:18:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015