Parodie Nunta copilei (după George Coşbuc) (Elena Basescu) A fost o vreme supărat Și, cât fusese suspendat, La inimă avea un cui, Dar, azi, ca el un altul nu-i, Căci Eba, Nicuşoara lui, S-a măritat. Şi dacă prinţi din largul zării Şedeau la capătul cărării Şi-i trimiteau bezele-ades, Ei inima nu i-a dat ghes Decât când şi-a găsit ales Mai acatarii. S-au înţeles dintr-un privit Şi fata nu s-a-mpotrivit, Cum a făcut cu alţi coconi De-asfaltatori şi de baroni, Semn că puţinii neuroni S-au isprăvit. Gândindu-se atunci, ad-hoc, Că nu va da apă la scoc Acestei lumi care, perfida, Va spune despre ea, timida, Că-i mai deşteaptă decât SIDA, Că nu-i deloc! S-a anunțat, fără istov, Că-i nuntă mare la Snagov, La care cică-s așteptați Puzderie de invitați, Numai să fie îmbrăcaţi În haine mov. S-a dat de veste-n lung şi-n lat Că vor fi singuri în Palat, Doar miri, şi invitaţi, şi naşi, Nici vorbă nu-i de alţi nuntaşi, Şi n-o să vezi, la mii de paşi, Vreun nespălat. Căci socrul mic a dat ucaz, În zi de luni, pe la amiaz, Ca nici ţipenie de om, Român de-o fi sau de-o fi rrom, Să nu stea cocoţat prin pom Sau pe pârleaz. În ziua de Răpciune întâi, Oricine fără căpătâi Sau paparazzi băgăcioşi Din perimetru vor fi scoşi De lefegiii credincioşi, Cum hotărât îi. Când soarele a scăpătat, Pe drum cu flori înmiresmat Aleargă sutele de cai, Ducând împărătesc alai Spe locul unde socrul-crai I-a invitat. Onaca, fost scufundător, Se-avântă-n fruntea tuturor, Veghind făclia din garaj Ce-o duce Neamţu, micul paj, Iar MRU, prinzând curaj, E-n urma lor. Sosit era micuţul Boc, Făcându-şi printre fuste loc, Să-l vadă şeful, socrul mic, Cât a ajuns el de voinic, Că şi-a luat, pe mai nimic, Pantofi cu toc. Din fund de munţi, de la Pleşcoi, Purtând podoabe mai de soi, Blondina de la Cotroceni Făcea furori printre meseni Şi iar le promitea pomeni, Chiar un purcoi. Să-i facă socrului pe plac, Roberta vine c-un abac, Gândindu-se că-i necesar Să socotească ea, măcar, La cât ajunge azi un dar De om sărac. De peste Prut, cum a aflat De nuntă, a venit Filat Să îl asigure pe Crai Că fraţii de acelaşi grai, Ca să nu-i strice bunul trai, Nu au votat. Şi alţii, Doamne! Câţi supuşi, Lingăi ce-aşteaptă pe la uşi, Ţineau privirile în jos, La socrul mic făcând frumos, Cu gândul la un os de ros, Precum Lăbuş. Şi-atunci din uriaşul cort Ieşi mireasa-n dalbu-i port Care-a costat vreo zece mii De euro, cum auzii, Dar pentru astfel de copii Nu-i un efort. Dintr-o mulţime de băieţi, Toţi ca şi SIDA de isteţi, Aşa cum datinile cer, A fost ales drept cavaler, Nu-i pentru nimeni un mister, Chiar Poponeţ. Când a fost vorba de ospăţ, Ce opulenţă, ce dezmăţ! Un râu de vin, somon şi pui, Ficat de ciută cu gutui, Purcei n-aveai unde să-i pui, Să dai prin băţ. Rapsozi de-ai noştri, populari, Ce cântă pe la case mari, Nu stau o clipă la cuvânt Şi-nchină cânturi după cânt Mesenilor care-şi fac vânt Doar cu dolari. Trei paşi la dreapta, săltăreţi, Şi doi la stânga, mai înceţi, Dar nu e muzica de vină, Aici e vorba de doctrină, De care dânşii vor să ţină, Cu orice preţ. Când fu petrecerea în toi, Voinescu Sever, zis Cotoi, Pe socru îl făcu atent Că mai crescură c-un procent, Conform sondajului recent Făcut chiar joi. Spre ziuă, mai către final, Ciocni Videanu în pocal Şi, închinând spre socrul mic, Îşi drese glasul doar un pic Şi-i zise, ca unui amic Aflat pe val: Întru mulţi ani să ne trăieşti Şi-acest mandat să-l împlineşti, Să-ţi fie viaţa fără pante, I ar camere de-or fi vacante, Pe-nsurăţei, la vila Dante, Să-i găzduieşti!
Posted on: Fri, 05 Jul 2013 14:36:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015