Peripețiile nașterii mele (Apropo de MaghiaRomânia) Am rugat-o pe Árvay Tünde să-mi dea niște sfaturi astrologice iar ea – în mod normal – m-a „interogat” :-) cu privire la detaliile datelor mele de naștere, iar astfel mi-am adus aminte și de împrejurările în care ea a avut loc: Mama mea era deja în a noua lună a sarcinii când cu ocazia unei consultații efectuate la medicul de familie a primit un bilet de trimitere cu care trebuia să se prezinte la ginecologia clinicii județene din Târgu-Mureș pentru efectuarea unei consultații de specialitate. Aici i s-a reiterat că undeva în jurul Crăciunului urmează să se nască „miculiisus” :-). În vremea aceea exista o singură cursă de autobuz zilnic pe ruta Târgu-Mureș – Rigmani pe care a pierut-o și de aceea a petrecut noaptea la familia unchiului meu (frateuli său). Fiindcă habar n-avea că de fapt nu ar avea voie, seara a făcut baie în cada plină cu apă fierbinte după care s-a culcat dar veghea toată noaptea trează pentru că se simțea din ce în ce mai rău (și cel mai probabil și eu). A doua zi s-a întors la clinică unde lumea se mira: ce mai caută acolo iarăși, iar după o nouă consultație toată lumea clătina din cap privind urmele de sânge și mucoase verzi etc. care se vedeau pe mănușa medicală. Din comunicarea purtată în limba română între medici (și mai ales din expresiile de specialitate) ea nu înțelegea nici măcar o boabă dar pe baza a cum mi-a descris ea altele manifestări ale lor eu am ajuns la concluzia că acolo de fapt toată lumea renunțaseră deja la mine crezând că atât mi-a fost: „cariera mea pământească” s-a încheiat chiar înainte să înceapă. Și atunci unuia dintre medici i-a venit o idee care din punctul meu de vedere poate fi catalogată – în cel mai strict sens posibil al cuvântului - de-a dreptul salvatoare: a dus-o pe mama mea într-o sală unde a conectat-o la un fel de aparat. Poate era o variantă mai rudimentară a ecografului de astăzi, datorită căreia se putea auzi un fel de zgomot, gen pleoscăire de apă, iar medicul i-a spus: copilul face acest zgomot (în ciuda impedimentelor lingvistice, adică a lipsei limbii comune totuși a înțeles acest singur lucru). După care a trântit-o jos de pe pat, a apucat-o de mână și alerga glonț – târând-o după el – direct spre sala de operație unde după efectuarea grabnică a pregătirilor necesare imediat i-a făcut cezariana. Și uite așa am sosit eu pe această lume într-o zi de 9 decembrie, „înghețată într-un ger cumplit”, drept cadou dar nu al Moșului Crăciun (sau al Moșului Gerilă - cum i se spunea în vremea respectivă) ci al Moșului Nicolae (și al domnului doctor), „livrat” cu puțină întârziere la Târgu-Mureș” :-). (1. PS: Am mare noroc că acasă nu aveam cadă de baie :-). 2. PS: Încă de atunci sunt incapabilă să fac baie în apă fierbinte). Din păcate nu știu numele „salvatorului meu pământesc”, și nici dacă mai trăiește (și dacă da, unde), sau pe unde o fi steaua lui (Octavian Paler: „A muri înseamnă a te muta într-o stea”) dar și așa îi trimit în semn de mulțumire cântecul de mai jos, scris și interpretat în limba lui maternă și „livrat prin undele Facebook-ului”, sperând că într-un mod misterios, inexplicabil omenește, iarăși „va recepționa emisiunea”, cum recepționa și cu mai mulți ani în urmă semnalele mele SOS, trimise insistent chiar și după luptele mele care au durat mai multe ore. (3. PS: În textul melodiei la expresia „cui as fi spus” mai adaug și varianta „cine mi-ar fi spus”.) youtube/watch?v=COJNxMSScV8&feature=c4-overview&list=UUsBYX5ZpEwta3hZPFJe5FKA
Posted on: Wed, 14 Aug 2013 01:38:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015