Plec spre casă prin Bucureştiul pustiu de la miezul nopţii. Mă gândesc uneori la Mihai Gâdea. Ce e în mintea lui când merge acasă cu maşina, după emisiune? E atât de prăbuşit în fantasmele minţii sale? Chiar se crede pe sine însuşi? Asta să fie viaţa? Cinci seri pe săptămână în care să strigi „jos Băsescu” în toate variaţiile posibile ale manipulării? Atât? Nu am mai fost demult la biserică, dar ştiu – şi Mihai Gâdea o ştie şi el – că biserica asta, cu bune şi cu rele, te învaţă un lucru: „Să nu păcătuieşti împotriva propriei tale conştiinţe”. Ăsta e păcatul de neiertat al bisericii noastre. (...) Dacă va citi aceste rânduri, Mihai Gâdea va crede că e un nou atac al presei băsiste asupra lui. Ei bine, nu e. E o deznădejde sinceră să văd cum, pe parcursul anilor, un om îşi pierde definitiv decenţa. Evident, nu e nimic de făcut. Dar, Mihai, adu-ţi aminte, în momentele de climax ale surescitării tale televizate, acest text din Biblie: Aruncarea cu pietre îşi are vremea ei şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei (Eclesiastul 3, 5).
Posted on: Thu, 10 Oct 2013 10:18:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015