Pocăința adevărată și pocăința falsă Există în Biblie câteva exemple de oameni care au încercat să se pocăiască, dar nu au primit iertare din partea lui Dumnezeu. Au plâns, s-au întristat și-au mărturisit păcatul, dar nu au fost iertați. În Evrei cap.12:17 este o afirmație interesantă. Esau s-a căit” când a vrut să capete binecuvântarea.” La fel, în cazul lui Faraon, a lui Balaam și a lui Iuda, inima lui Esau nu s-a frânt de durere pentru suferința adusă familiei sale sau inimii lui Dumnezeu, din cauza păcatului său. Pe el nu-l interesa decât să-și recapete dreptul de întâi născut. Singurul lui regret era că nu primise ceea ce considera că i se cuvenea. Esau nu a iubit pe Dumnezeu mai mult decât favorurile pământești și și-a desconsiderat binecuvântarea și dreptul de întâi născut. Pocăința lui Faraon era din interes, pentru ca Domnul să oprească urgiile pe care Dumnezeu le-a trimis asupra Egiptului. Nu regreta sincer păcatul răzvrătirii sale. Balaam iubea mai mult viața aceasta cu bogățiile și favorurile ei. Iuda, unul din ucenicii Domnului, este vinovat de păcatul grav de trădare și vânzare a Domnului Isus Hristos, care a dus la moartea Sa. Iuda și-a dat seama de păcatul lui, căci a vândut sânge nevinovat, dar nu s-a pocăit cerând iertare de la Domnul, ci și-a pus capăt zilelor. Geneza cap.27; Exod cap. 7; Numeri cap. 22,23,24; Luca cap.22:47,48; Matei cap.26:48-50 și cap.27:3-5. Pocăința are cel puțin trei trăsături distinctive: 1. Regretul că L-am întristat pe Dumnezeu prin păcat - ne doare că L-am rănit pe Acela care ne iubește atât de mult. 2. Mărturisirea onestă și concretă a păcatului comis – omul care se pocăiește în mod real nu își scuză comportamentul greșit, nu dă vina pe altcineva, ci își asumă responsabilitatea pentru faptele săvârșite. 3. Decizia de a se lăsa de păcat – pocăința adevărată este în mod obligatoriu însoțită de schimbarea corespunzătoare a vieții. De cealaltă parte, pocăinţa falsă așează în centrul preocupărilor, eul și consecințele păcatului. Omul este cuprins de un sentiment puternic de întristare din cauza urmărilor negative ale păcatului său. El invocă diverse pretexte, aruncă vina asupra altcuiva și nu ia în calcul schimbarea conduitei decât dacă are ceva de câștigat de aici.
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 19:26:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015