Poemul VI - Pablo Neruda .September 1, 2013 at 3:14pmMi te amintesc aşa cum erai astă toamnă. Erai pălăria cenuşie şi inima liniştită. În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă. Şi frunzele cădeau în bălţile din sufletul tău. Întinzându-mi braţele ca o plantă căţărătoare, frunzele îţi împânzeau vocea, calmă şi împăcată. Artificii de veneraţie în care setea-mi ardea. Zambilă dulce şi albastră răsucită pe sufletul meu. Îţi simt privirea călătorind, şi toamna se îndepărtează: pălărie cenuşie, cântec de pasăre, inimă-cămin către care dorurile-mi adânci au migrat şi săruturile mele s-au răsturnat, fericite ca jarul. Cer dintr-o corabie. Lot din întinsuri: amintirea ta se-ncheagă în lumină, în fum, în ape liniştite! Dincolo de ochii tăi, în depărtare, serile ardeau. Frunze uscate de toamnă se învârteau în sufletul tău.
Posted on: Mon, 02 Sep 2013 06:55:31 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015