Postez mai jos doua fragmente din Istoria Americii Latine in date – "Memoria focului" de Eduardo galeano. Va invit sa-l cititi si sa scrieti daca s-a schimbat ceva in 500 de ani. Multumesc pentru atentia acordata. 1513 – Anvers Utopia Aventurile Lumii Noi fac să fiarbă tavernele din portul flamand. Într-o noapte de vară, în fata cheiurilor, Thomas Murnus îl cunoaşte sau îl inventează pe Rafael Hitholaday, marinar pe corăbiile lui Amergo Vespucci, care afirmă că a descoperit Utopia pe una din coastele Americii. Navigatorul povesteşte că în Utopia nu există bani, nici proprietate privată. Acolo domneşte dispreţul faţă de aur şi de consumul inutil şi nimeni nu se îmbracă fălos. Fiecare preda depozitelor publice rezultatul muncii sale şi ia în mod liber tot ceea ce-i lipseşte. Economia e planificată (cu ştiinţa). Nici vorbă de acaparare, care e frică fricii, nici de foame. Poporul alege principele şi tot el îl poate destitui; tot poporul alege preoţii. Locuitorii Utopiei urăsc războiul şi onorurile pe care acesta le crează, cu toate că îşi apără cu înverşunare graniţele. Religia nu contravine raţiunii şi respinge atât mortificările inutile, cât şi convertirile forţate. Legile permit divorţul, dar pedepses cu asprime trădările conjugale şi obliga la şase ore de muncă pe zi. Munca se împarte, odihnă se împarte; se împart, de asemenea, bucătele. Comunitatea are grijă de copii în timpul cât părinţii sunt ocupaţi (cu munca şi creaţia). Suferinzii se bucura de un tratament privilegiat: eutanasia pune capăt agoniilor lungi şi dureroase. Livezile şi grădinile ocupă cea mai mare parte a ţării şi peste tot răsună o muzică dulce. 1519 – Frankfurt Carol Quintul Sunt cinzeci de ani de când a murit Guttenberg, iar tiparniţele împânzesc Europa: Biblia se editează cu caractere gotice, iar cursul aurului şi argintului se ţine tot cu cifre gotice. Monarhul inghite oameni, iar oamenii se ouă monezi de aur în grădina desfătărilor din Bosco; în timp ce-şi pictează şi sculptează sfinţii şi profeţii atletici, Michelangelo scrie: Sângele lui Iisus se vinde cu linguriţa. Totul are un preţ: tronul papei şi coroana regală, pălăria de cardinal şi mitra episcopala. Se cumpără indulgente, excomunicări şi titluri de nobleţe. Biserica socoteşte cămătăria un păcat, dar Sfântul Părinte ipotechează pământul Vaticanului; iar pe malurile Rinului, coroana Sfântului Imperiu este oferită celui care plăteşte mai bine. Trei candidaţi îşi dispută moştenirea lui Carol cel Mare. Principii electori jura că voturile şi mâinile le sunt curate şi se pronunţă la amiază, la ceas de rugăciune: coroana Europei e vândută regelui Spaniei, Carol I, fiul seducătorului şi al nebunei şi nepot al al Regilor Catalici, pentru opt sute cincizeci de mii de florini pe care îi pune pe masă bancherii germani Fugger şi Wesler. Caro I devine Carol Quintul, împărat la Spaniei, Germaniei, Austriei, Neapolului, Siciliei, Ţărilor de Jos şi al imensei Lumi Noi, apărător al credinţei catolice şi vicar războinic al lui Dumnezeu pe pământ. În timpul acesta, musulmanii ameninţa graniţele, iar Martin Luter bate în cuie, pe uşa bisericii din Wittenberg, sfidătoarele lui erezii. "Un principe trebuie să facă din război singurul său obiectiv şi singura sa preocupare", a scris Machiavelli. La nouăsprezece ani, noul monarh este omul cel mai puternic din istorie. În genunchi, săruta spadă.
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 13:52:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015