Poveste la început de primăvară Andreea zâmbi cu toată gura, cum făcea de obicei- fiind o fire zâmbăreaţă- astfel că i se văzu strungăreaţa care îi dădea un farmec aparte, parcă şi nasul ei cârn zâmbea cu toată faţa şi zise: - Nuuu, Alexandra, a avut ideea cu eşarfele pe care le-am cumpărat de la magazin iar coada, ea mi-a împletit-o, este atât de talentată! - Şi ea este îmbrăcată foarte frumos şi elegantă, ca o prinţesă! adăugă Ilinca. – Da, am fost împreună la un magazin de lux de aici şi am ales împreună toaleta, până băieţii s-au uitat după costumul lui Iuliu. – Am văzut eu bine că Iuliu are un costum nou, nu-mi vine să cred, cum l-aţi făcut să se îmbrace cu aşa ceva? întrebă Ştefan. – Păi nu a fost greu pentru că le-am spus cum ne îmbrăcăm noi iar despre voi, erau siguri că o să vă îmbrăcaţi elegant, aşa că nu au avut încotro. – Abia aştept să-i admir şi pe ei, la restaurant, zise Ilinca. Au ajuns la restaurant destul de repede. Ştefan a luat numerele de telefoane ale şoferilor ca să îi sune, să vină să îi ia la întoarcere. Restaurantul avea şi o terasă în exterior, acoperită. De jur împrejur erau aşezate jardiniere pline cu flori. Înăuntru era o scenă pentru orchestră şi cântăreţi, pentru dansatorii profesionişti şi un ring de dans. Un chelner i-a condus la masa rezervată. Restaurantul şi terasa s-au umplut de consumatori. Ilinca o admiră pe Alexandra până să se aşeze pe scaun, în toaleta proaspăt cumpărată. La silueta şi înălţimea ei, cu aliură sportivă, îşi alesese un costum de vară, superb: fusta neagră din saten, dreaptă, minijup, îi arăta picioarele frumoase şi svelte, cu şliţ mic la spate, bluza galbenă din acelaşi material, cu un decolteu rotund până aproape de umeri, cu nasturi în faţă, negri şi mari, strânsă pe talie şi de la talie pusă pe bie, peste şolduri, sandale negre cu împletituri galbene, cu toc nu prea înalt, poşetă neagră. Culoarea galbenă o avantaja la bronzul de pe faţa ei ovală, cu ochi migdalaţi, nasul în vânt, gura frumos conturată, cu buze cărnoase, uşor rujate, care, atunci când zâmbea îi dezvelea o dantură albă, perfectă. Părul lung, care, de obicei îl purta lejer sau „coadă de cal”, acum îşi făcuse cărare pe mijloc, împletise două codiţe: una într-o parte, a doua, în cealaltă parte, care se uneau la spate într-o frumoasă clemă de care era prinsă o eşarfă galbenă, de mătase, ce îi flutura pe părul din spate. Amândouă fetele erau frumoase şi elegante, naturale, fără fard sau alte zorzoane. – Ce fete frumoase avem, spuse Ştefan. Ilinca se uită şi la băieţi. Amândoi înalţi, ca doi brazi şi supli: unul şaten şi celălalt brunet. (va urma)
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 17:07:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015