Poveste la început de primăvară Copiii au mers la dans iar Ilinca şi Ştefan au ieşit puţin pe terasă pentru că acum nu mai era aşa plină de lume ca la început; unii veniseră special pentru a lua cina şi plecaseră pe la miezul nopţii. – Dragul meu, mai aveţi o lună şi două săptămâni până la nunta lui Iuliu cu Alexandra. Aţi făcut lista cu invitaţi? - Încă nu, şi ar cam trebui că timpul trece şi, imediat, după întocmirea listei ar trebui tipărite şi invitaţiile. Au un prieten, artist plastic, care le-au promis că se ocupă de lucrul acesta. Să ştii că m-am gândit să le trimit şi pe e-mail, exact cum am făcut şi atunci la petrecerea de recepţie a liceului, la care ai fost şi tu. - Este o idee bună, dar asta o faci cu cei care nu îţi sunt aşa apropiaţi, dar cu rudele trebuie să meargă mirii să le ducă personal, să primească şi răspunsul, să bifeze pe listă cine vine şi cine nu. Este destulă muncă şi cu aceste invitaţii, nu este deloc uşor. – Ilinca, noi nu prea avem rude, decât câteva din partea mea şi ale regretatei mele soţii. Am mai mulţi prieteni şi cunoştinţe, colegi de serviciu, iar copiii, la fel. - Oricum, trebuie trimise din timp să vă dea răspunsul dacă vin sigur ca să comandaţi meniul, în consecinţă. – Da, uite, chiar o să am o discuţie cu fiul şi viitoarea noră, eventual, vorbesc şi cu viitorii cuscri, poate ei au mai mulţi invitaţi, trebuie să am şi de la ei o listă. - Vezi? Aşa este bine să faci. Apoi, tinerii să vorbească şi cu naşii, au şi ei invitaţi, aşa că, uite cum se măreşte lista. – Că bine zici, tu ai experienţă de la fiul tău. E bine să mai asculţi şi pe cei care au trecut prin aşa ceva. Îţi multumesc frumos că eşti lângă mine, iubito! Trebuie să mă ocup serios de lucrul acesta că vine şi campania electorală cu alegerile de la sfârşitul lui noiembrie iar eu trebuie să-mi ajut partidul, am promis. - La capitolul acesta nu mă bag, nu mă pricep, iubitule, dar dacă este avantajos pentru tine, faci ce ai promis. Lui Ştefan nu prea-i plăcea să vorbească despre politică, aşa încât nici Ilinca nu mai insista şi toate acestea o făceau ca nici ea să vorbească despre procesul de partaj pe care îl reîncepuse de curând. - Haide, să mergem înăuntru, iubito, să mai dansăm şi noi un dans. Au întrat în restaurant tocmai când se cânta o melodie lentă, de dragoste. Ştefan o luă de mână şi o duse pe ring, o cuprinse de mijloc şi îi şopti la ureche: „te iubesc”! Ilinca îi înlănţui gâtul cu ambele mâini şi au dansat aşa, îmbrăţişaţi, ca doi îndrăgostiţi, până la sfârşitul melodiei, apoi au ajuns la masă odată cu cei tineri. Chelnerul parcă le urmărea toate acţiunile, venea când trebuia cu preparatele. Acum aducea desertul pe o tavă mare care era atât de variat şi apetisant! Când li s-au pus în faţă bunătăţile, aproape că salivau de poftă. Totul a fost delicios şi toată lumea mulţumită. Au mai dansat câteva dansuri. Se făcuse deja ora 3,00 dimineaţa. Bogdan făcu semn chelnerului să-i aducă nota de plată. Între timp, veniseră şi ceilalţi la masă. - Cred că este timpul să mergem la hotel. Eu o să dau telefon şoferilor să vină să ne ia, aşa au promis, iar tot ce s-a consumat în noaptea asta la restaurant, o să plătesc eu, spuse Ştefan. (va urma)
Posted on: Sat, 24 Aug 2013 18:39:00 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015