Poveste la început de primăvară Ilinca se aşeză pe şezlong cu faţa în sus, să o prindă soarele. Îi şedea bine bronzată, şi se gândi ca în seara aceea, la restaurant, să îmbrace o bluză albă din mătase, cu broderie, mâneci treisferturi, peste o fustă neagră din voal de mătase scurtă până la genunchi în faţă şi mai lungă în spate, un fel de coadă de rândunică. Bluza era mai lunguţă, peste coapse, şi se strângea în talie cu o curea neagră cu o cataramă în formă de fluture, ceeace îi dădea o eleganţă aparte. Când veni Ştefan, ea aţipea. El o trezi când îi puse mâinile pe faţă, ude, şi o sărută. – Ce faci bronzata mea! Te-a prins soarele destul de bine, tu ai un ten foarte rezistent şi te bronzezi uniform. – Mă apucase somnul. Aşa mi se întâmplă uneori, la soare: adorm şi visez. Acum nu apucasem să visez, că abia aţipisem. Mă gândeam cum mă îmbrac diseară la restaurant. – Eu nu ştiu cum să mă îmbrac, trebuie să mă ajuţi tu. - Ştii că te ajut, mergi pe mâna mea! Sigur o să fii elegant, iar la ochii tăi albaştri şi bronzul de pe faţă, ar merge o cămaşă bleu sau albă, vom vedea la faţa locului. Copiii s-au dus să-şi cumpere lucruri noi de îmbrăcăminte, cred că şi ei vor fi eleganţi. – Nu ştiu Iuliu dacă are la el vreun costum, poartă în mod curent blugi şi Alexandra la fel! Din punctul acesta de vedere s-au potrivit foarte bine. – Ai mei poartă lucruri sport pe stradă, la cumpărături, la serviciu, în vacanţe, însă la ocazii merg elegant îmbrăcaţi. - Am observat că fiul tău te moşteneşte la modul de a fi elegant iar nora, întotdeauna am văzut-o îmbrăcată cu gust, indiferent ce a pus pe ea. – Da, recunosc, mi-e drag să mă uit la ei când mergem undeva, se îmbracă elegant. Ştefan se uită la ceas. – Soarele a apus, cred că este timpul să plecăm la hotel, să facem duş, să ne pregătim pentru restaurant. Pe la orele 20,00 să fim deja la restaurant mă gândesc că n-o să mai găsim locuri. – Nu era mai bine să fi rezervat o masă? Crezi că acum e prea târziu pentru lucrul acesta? – Nu mai ştiu telefonul! Vom întreba la recepţie şi vom da telefon. Nu termină vorba că sună telefonul lui Ştefan. - Tată, să ştii că am rezervat o masă la restaurant pentru şase persoane, pentru orele 20,00. Ce faceţi, sunteţi tot pe plajă? Am ciocănit la voi la uşă să vă spunem şi nu a răspuns nimeni. La 19, 40 venim să vă luăm, chemăm şi taxiurile. - Acum veneam la hotel. Voi pregătiţi-vă, o să fim şi noi gata, avem timp! – Extraordinar! Copiii ăştia parcă ne ghicesc gândurile! Iată, ne-au luat-o înainte! exclamă Ilinca. – Şi noi când eram de vârsta lor, tot aşa de repede ne mişcam. Acum eram acasă, peste puţin timp, într-un loc, la întâlnire sau la câte un ceai. Haide, să ne grăbim că este deja 18,30, adăugă Ştefan. ( va urma)
Posted on: Sat, 17 Aug 2013 18:11:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015